politică ce urmăreşte menţinerea şi creşterea gradului de ocupare a populaţiei active prin acţiuni directe sau indirecte menite să asigure locurile de muncă pentru noile generaţii ce devin active, pentru şomeri sau alte persoane care vor să se angajeze ca salariaţi. Se cunosc trei tipuri de p. a o., fiecare putând avea numeroase variante: a) keynesiană sau de inspiraţie keynesiană, care se bazează pe relansarea cererii globale în ideea că aceasta determină creşterea producţiei care, la rândul său, solicită mai multă muncă; b) liberală, care implică scăderea costurilor salariale şi flexibilizarea pieţei muncii, permiţând angajarea unui număr mai mare de salariaţi; c) politici de inspiraţii şi proporţii foarte diferite, care recurg la acţiuni cu finalitate în esenţă keynesiană sau liberală. P.o. este foarte complexă în conţinutul său, fiind în principal un amestec de acţiuni active, care au scopul de a crea noi locuri de muncă şi de a mări gradul de ocupare, şi de acţiuni pasive, care urmăresc menţinerea ocupării, dar şi creşterea productivităţii şi, în general, a raţionalităţii muncii. Această împărţire trebuie considerată ca având un caracter relativ, întrucât despre fiecare acţiune s-ar putea spune că are atât caracter activ, cât şi pasiv (v. Şomaj, Politică antişomaj).
