(v. POLIŢĂ)
Poliţă inversă (v. POLIŢĂ)
POLUARE, stare negativă a relaţiei dintre mediul creat de om şi mediul natural, caracterizată prin deteriorarea ciclurilor normale de viaţă biogeo- chimică, determinată de acţiunea factorilor poluanţi. Având în vedere că poluarea se produce ca urmare a introducerii în mediu a reziduurilor consumului productiv şi ale celui neproductiv, precum şi a efectelor ecologice naturale, ea mai poate fi definită şi ca “resurse ajunse la loc nepotrivit sau risipă de resurse şi factori de degradare a calităţii vieţii”. Poluarea se manifestă atât în atmosferă, cât şi în apă şi în legătură cu solul. După modul de manifestare se disting: p. fizică (produsă de zgomote, apa încălzită, temperatură ridicată, pulberi de la fabricile de ciment, particule de cărbune şi steril de la exploatările miniere); p. chimică (determinată de emanaţii gazoase de la diverse industrii, ionii unor metale grele, pesticide ş.a.); p. biologică (rezultată din infestarea mediului cu germenii patogeni din entrofizarea apelor); p. radioactivă (ca urmare a exploziilor nucleare, a scurgerilor de la centralele atomice şi a folosirii unor materiale radioactive în industrie, agricultură, medicină); p. termică (provocată apelor prin deversarea în acestea a lichidelor calde ce au servit la răcirea instalaţiilor industriale sau a centralelor termice); p. fonică (exprimată prin zgomot sau emisiune de sunete cu
vibraţii de intensităţi şi periodicităţi diferite, producând senzaţii dezagreabile şi chiar disconfort). Aerul poluat înseamnă nu numai prezenţa unor sub- stanţe străine de compoziţia naturală a acestuia, ci şi cantitatea sau concentraţia în care se găsesc acestea, făcându-l impropriu şi chiar dăunător pentru organismele vii, inclusiv pentru om, pentru bunurile materiale, peisaje, operele de artă etc. Principalele riscuri ce decurg pentru mediu din aceste procese, în cazul nerealizării armonizării menţionate, sunt: schim- barea climei generată de “efectul de seră” al gazelor emise în atmosferă, cel mai important fiind bioxidul de carbon produs prin arderea combustibililor fosili; subţierea stratului de ozon, care fereşte viaţa de pe pământ de efectele razelor solare; creşterea acidităţii aerului şi a mediului în general şi, în fine, iradierea provocată de accidentele la reactoarele nucleare şi depozitarea deşeurilor nucleare, precum şi demontarea reactoarelor după ieşirea lor din funcţiune. Se înţelege că evitarea poluării presupune evitarea cauzelor ce o generează.
