autoritate care emite bancnote şi monedă metalică acoperite în proporţie de 100% în active exprimate printr-o valută străină (“ancoră”) şi deplin convertibile la cerere în aceasta, la un curs de
(C.A.E.R.), organizaţie economică in- ternaţională cu caracter guvernamental, înfiinţată în 1949, cu participarea Bulgariei, Cehoslovaciei, Poloniei, României, Ungariei şi U.R.S.S. Ulterior au aderat Albania, R.D. Germană, Mongolia, Cuba, Vietnam,
termen prin care se desemnează schimbarea situaţiei economice a unei firme, regiuni, ţări sau a unor indicatori ai lor prin acţiuni specifice, astfel încât acestea
proces component al tranziţiei prin care se formează şi funcţionalizează instituţiile specifice societăţii capitaliste şi ale economiei de piaţă. C.i. a fost şi este percepută ca o atitudine de moderare a liberalizării,
caracte- ristică a unui mediu competitiv, care constă în faptul că firmele îşi finanţează activitatea exclusiv pe baza resurselor generate de afacerile pe care le derulează.
activitate calificată de asistare managerială a factorilor responsabili, acordată, la cererea organizaţiilor, de către profesionişti din afara lor. C. a proliferat pe măsura creşterii continue a complexităţii problemelor de
componentă a funcţiei consumului independentă de nivelul venitului, semnificaţia acesteia fiind legată de imposibilitatea amânării consumului, chiar şi în situaţia în care nivelul venitului va fi zero. Din punctul
folosirea unui bun care nu participă la crearea altor bunuri. A mânca o pâine, a folosi un frigider în gospodărie, a bea un pahar de vin,
consum de bunuri economice, cu excepţia capitalului fix, pentru a produce alte bunuri. Determinarea c.i. este importantă pentru calculul indicatorilor macroeconomici în vederea evitării înregistrărilor repetate.
termen utilizat în contabilitatea naţională, prin care se exprimă partea din producţie proprie consumată de o ramură, sector sau agent economic (v. Consum intermediar, Tabloul input-output).
folosirea, utilizarea de bunuri finale de către persoane fizice sau juridice private, pentru activităţi necomerciale.
(v. PROCES DE PRODUCŢIE) CONSUM PUBLIC, folosirea, utilizarea bunurilor finale de către administraţiile publice centrale şi locale, pentru a realiza activităţi cu caracter necomercial. Mărimea c.p. este diferită de
agent economic care foloseşte un bun corporal sau un serviciu pentru a-şi satisface o trebuinţă finală. Consumatorul nu se confundă cu cumpărătorul, ca, de pildă, în cazul
domeniu şi instrument de cunoaştere a realităţii economice, referitoare la resursele economice separate patrimonial. C. este apreciată ca fiind, concomitent, o tehnică, o ştiinţă şi un limbaj economic. Ipostaza de tehnică este cel
ramură a contabilităţii care are ca obiect evidenţa, calculul, analiza şi controlul costurilor şi rezultatelor analitice prin prisma specificităţii componentelor entităţii economice (secţii, ateliere, activităţi etc.) consumatoare de
limitare a importurilor şi/sau exporturilor la un plafon maxim denumit contingent; măsură de politică comercială protecţionistă, utilizată de unele state ale lumii, pentru a asigura o protecţie sporită unor sectoare
(de muncă), acord de voinţă (convenţie) între patroni şi salariaţi prin care se stabilesc efecte juridice, în limitele prevăzute de lege, cu privire la condiţiile de muncă,
act juridic civil care constă în acordul de voinţe încheiat între doi sau mai mulţi agenţi economici, în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi
reducerea cantităţii cerute dintr-un anumit bun ca urmare a creşterii preţului unitar, ceilalţi factori rămânând neschimbaţi (v. Cerere, Curba cererii).
operaţiune comercială în cadrul căreia exportatorul acceptă ca plata pentru livrările de mărfuri şi prestările de servicii să se facă în întregime sau parţial prin produse sau servicii care
autoritate care emite bancnote şi monedă metalică acoperite în proporţie de 100% în active exprimate printr-o valută străină (“ancoră”) şi deplin convertibile la cerere în aceasta, la un curs de
(C.A.E.R.), organizaţie economică in- ternaţională cu caracter guvernamental, înfiinţată în 1949, cu participarea Bulgariei, Cehoslovaciei, Poloniei, României, Ungariei şi U.R.S.S. Ulterior au aderat Albania, R.D. Germană, Mongolia, Cuba, Vietnam,
termen prin care se desemnează schimbarea situaţiei economice a unei firme, regiuni, ţări sau a unor indicatori ai lor prin acţiuni specifice, astfel încât acestea
proces component al tranziţiei prin care se formează şi funcţionalizează instituţiile specifice societăţii capitaliste şi ale economiei de piaţă. C.i. a fost şi este percepută ca o atitudine de moderare a liberalizării,
caracte- ristică a unui mediu competitiv, care constă în faptul că firmele îşi finanţează activitatea exclusiv pe baza resurselor generate de afacerile pe care le derulează.
activitate calificată de asistare managerială a factorilor responsabili, acordată, la cererea organizaţiilor, de către profesionişti din afara lor. C. a proliferat pe măsura creşterii continue a complexităţii problemelor de
componentă a funcţiei consumului independentă de nivelul venitului, semnificaţia acesteia fiind legată de imposibilitatea amânării consumului, chiar şi în situaţia în care nivelul venitului va fi zero. Din punctul
folosirea unui bun care nu participă la crearea altor bunuri. A mânca o pâine, a folosi un frigider în gospodărie, a bea un pahar de vin,
consum de bunuri economice, cu excepţia capitalului fix, pentru a produce alte bunuri. Determinarea c.i. este importantă pentru calculul indicatorilor macroeconomici în vederea evitării înregistrărilor repetate.
termen utilizat în contabilitatea naţională, prin care se exprimă partea din producţie proprie consumată de o ramură, sector sau agent economic (v. Consum intermediar, Tabloul input-output).
folosirea, utilizarea de bunuri finale de către persoane fizice sau juridice private, pentru activităţi necomerciale.
(v. PROCES DE PRODUCŢIE) CONSUM PUBLIC, folosirea, utilizarea bunurilor finale de către administraţiile publice centrale şi locale, pentru a realiza activităţi cu caracter necomercial. Mărimea c.p. este diferită de
agent economic care foloseşte un bun corporal sau un serviciu pentru a-şi satisface o trebuinţă finală. Consumatorul nu se confundă cu cumpărătorul, ca, de pildă, în cazul
domeniu şi instrument de cunoaştere a realităţii economice, referitoare la resursele economice separate patrimonial. C. este apreciată ca fiind, concomitent, o tehnică, o ştiinţă şi un limbaj economic. Ipostaza de tehnică este cel
ramură a contabilităţii care are ca obiect evidenţa, calculul, analiza şi controlul costurilor şi rezultatelor analitice prin prisma specificităţii componentelor entităţii economice (secţii, ateliere, activităţi etc.) consumatoare de
limitare a importurilor şi/sau exporturilor la un plafon maxim denumit contingent; măsură de politică comercială protecţionistă, utilizată de unele state ale lumii, pentru a asigura o protecţie sporită unor sectoare
(de muncă), acord de voinţă (convenţie) între patroni şi salariaţi prin care se stabilesc efecte juridice, în limitele prevăzute de lege, cu privire la condiţiile de muncă,
act juridic civil care constă în acordul de voinţe încheiat între doi sau mai mulţi agenţi economici, în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi
reducerea cantităţii cerute dintr-un anumit bun ca urmare a creşterii preţului unitar, ceilalţi factori rămânând neschimbaţi (v. Cerere, Curba cererii).
operaţiune comercială în cadrul căreia exportatorul acceptă ca plata pentru livrările de mărfuri şi prestările de servicii să se facă în întregime sau parţial prin produse sau servicii care
