(v. ECHILIBRUL CONSUMATORULUI)
Optim al producătorului (v. ECHILIBRUL PRODUCĂTORULUI)
OPTIMIZARE, procedeu de determinare a celei mai bune situaţii, denumită stare optimă sau optim. O parte importantă a teoriei economice se ocupă de analiza modalităţilor în care agenţii economici pot atinge optimul în cadrul unui proces decizional economic. Problema o. presupune: a) judecăţi cu privire la ceea ce este sau ar trebui să fie dezirabil, concretizate în definirea criteriilor şi obiectivelor optimului. De exemplu, alegerile consumatorilor sunt analizate în termenii dorinţei acestora de a atinge programul optim de consum. În general, se presupune
că obiectivul sistemului economic este satisfacerea dorinţelor individuale; b) cunoaşterea limitelor de încadrare a optimului ţinând seama de raritatea resurselor, astfel încât se obţine un optim condiţionat ce exprimă cea mai bună stare care poate fi atinsă prin utilizarea resurselor disponibile; c) funda- mentarea mecanismului decizional, considerând că obiectivele ce se urmăresc sunt date. O. implică pro- bleme decizionale complexe dacă există simultan mai multe criterii de o. şi/sau mai mulţi decidenţi.
