instrument de lucru al BNR, creat într-o formă simplificată în martie 1995 şi perfecţionat ulterior, pentru evaluarea situaţiei instituţiilor bancare, în scopul identificării într-o fază incipientă a acelor bănci care sunt ineficiente sub aspect financiar şi operaţional sau care manifestă evoluţii periculoase. Sistemul se bazează pe calcularea şi aprecierea a cinci componente
(indicatori): adecvarea capitalului (C), calitatea activelor (A), managementul bancar (M), profitabilitatea (P) şi lichiditatea (L). Prin asocierea iniţialelor celor cinci indicatori s-a format sigla acestui sistem: CAMPL. Fiecare dintre aceşti indicatori şi toţi la un loc reflectă într-o manieră unitară şi cuprinzătoare condiţia economico-func- ţională a unei bănci, privită în conformitate cu legislaţia în vigoare. Componentele arătate sunt evaluate pe o scară de valori de la 1 la 5, prima valoare semnificând cel mai performant nivel, iar ultima, evident, cel mai scăzut. Prin agregarea acestor indicatori parţiali de performanţă se formează, respectiv se acordă un rating compus fiecărei bănci supuse supravegherii. Identificarea posibilităţilor de remediere a situaţiei financiare şi de înlăturare a deficienţelor semnalate prin n.s. de r.b. şi a.t. constituie subiectul principal al analizelor periodice efectuate de BNR cu conducerile băncilor aflate în dificultate, cu auditorii independenţi şi cu Asociaţia Română a Băncilor. Există suficiente indicii în practica bancară din ţara noastră care fac posibilă aprecierea că folosirea acestui instrument a generat efecte pozitive (v. Banca Naţională a României).
