conform punctelor de vedere de orientare radicală, marxistă, socialistă, afacerile avantajoase pe care corporaţiile transnaţionale şi multinaţionale le efectuează în economiile ţărilor slab dezvoltate şi în dezvoltare. În forma sa originară, imperialismul s-a manifestat de regulă prin controlul politic din partea guvernelor ţărilor dezvoltate economic (metropole) asupra popoarelor din coloniile acestora. Guvernele din ţările-metropole concepeau şi desfăşurau ample acţiuni politice, ideologice, culturale, religioase şi chiar militare pentru a impune şi apăra interesele industriale şi comerciale ale acestor ţări, ale marilor firme din ţările lor. În condiţiile n., dominaţia asupra economiilor din ţările slab dezvoltate şi în curs de dezvoltare se exercită de către marile corporaţii multinaţionale şi transnaţionale. Acestea beneficiază adesea de sprijinul politic şi diplomatic al ţărilor lor de origine (unde îşi au sediul social) pentru a intra pe pieţele ţărilor slab dezvoltate. Dar penetrarea, menţinerea pe aceste pieţe şi sus- tragerea profiturilor substanţiale din aceste ţări se fac pe alte căi, cum sunt: deţinerea monopolului tehnologic şi managerial în sectoarele de vârf,
sectoare la care aspiră şi ţările slab dezvoltate; transferul profiturilor mari însuşite pe baza favorabilităţilor obţinute de către ţările de origine ale societăţilor respective, cu toate implicaţiile ce decurg din acest proces. Desigur, în anumite condiţii, ţările slab dezvoltate sunt interesate de penetrarea unor capitaluri străine în economiile lor. N. se manifestă atunci când întreprinderile transnaţionale sunt mai puţin interesate de promovarea obiectivelor naţionale şi urmăresc mai ales creşterea şi dezvoltarea lor, creşterea profitului, păstrarea monopolului asupra tehnologiei de vârf, dominaţia pieţei interne etc. (v. Imperialism, Corporaţii transnaţionale).
