unul dintre cele trei argumente exprimate de J.M. Keynes pentru a explica de ce unităţile economice păstrează sume de bani, mai mari sau mai mici. Potrivit acestui argument, firmele preferă lichidităţile din cauza existenţei fenomenelor aleatorii, precum preţurile, gusturile, evenimentele imprevizibile, prelungirea ciclului de producţie etc. Aceste active lichide nu au şi alte influenţe atât timp cât sunt folosite pentru a face faţă imediat unor cheltuieli imprevizibile şi nu fac obiectul unui plasament (v. Masă monetară, Motivaţia de speculaţie, Motivaţia de venit).
