componentă a ştiinţei eco- nomice care reprezintă un demers intermediar între microeconomie şi macroeconomie şi care are drept domeniu principal de analiză un sector de activitate al economiei (primar, secundar, terţiar), o ramură de activitate (siderurgie, chimie, transport, educaţie, sănătate etc.), o regiune administrativ-teritorială, ca şi unele grupuri care formează agregate organizate instituţional (sindicate, partide, asociaţii, corporaţii etc.). Neologism propus de Stuart Holland (1975) pentru a caracteriza specificitatea domeniilor men- ţionate. Statutul m. face încă obiectul dezbaterilor teoretico-metodologice.
