termen folosit pentru a evidenţia totalitatea elementelor de natură materială ale producţiei, respectiv mijloacele de muncă şi obiectele muncii. Mijlocul de muncă reprezintă lucrul sau complexul de lucruri cu ajutorul cărora omul acţionează asupra obiectelor muncii pentru a le transforma potrivit nevoilor sale; ca sferă este identic cu noţiunea de capital fix (v). Obiectul muncii este orice bun aflat în stare naturală (primară) sau trecut anterior prin procese de muncă (materii prime, materiale, semifabricate etc.), asupra căruia omul intervine în procesul de producţie, folosind mijloacele de muncă, pentru a le transforma şi adapta potrivit nevoilor sale; cuprinde resursele naturale şi bunurile intermediare de natura capitalului circulant. M. de p. reprezintă un concept care include în sfera sa toate elementele cuprinse în noţiunea de capital tehnic sau real şi în cea de pământ (sau natură) din teoria factorilor de producţie.
