doctrină economică dominantă în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, conform căreia prosperitatea unei naţiuni este strâns legată de acumularea unei cantităţi cât mai mari de monedă şi metale preţioase. Pentru realizarea acesteia, schimbul şi debuşeele sunt considerate de o importanţă primordială. De aceea mercantiliştii preconizau dezvoltarea industriei, creşterea exporturilor (cu excepţia materiilor prime destinate industriei naţionale) şi limitarea importurilor, subliniind rolul expansiunii puterii politice a suveranului şi al cam- paniilor sale militare. Politica economică de tip mer-
cantilist susţine creşterea rolului statului în economie şi adoptarea de reglementări, ceea ce o apropie de teoria keynesiană. Printre reprezentanţii mai importanţi ai acestui curent se numără: Antoine de Montchrestien, Jean Bodin, Jean-Baptiste Colbert, William Petty, Thomas Mun, Gregory King etc.
