lege ce se referă la ceea ce Petty considera cea mai importantă problemă a economiei politice. Pornind de la concepţia asupra izvoarelor bogăţiei, potrivit căreia “munca este tatăl şi principiul activ al bogăţiei, în aceeaşi măsură în care natura este mama ei”, şi confruntat cu problema concretă a măsurării avuţiei ţării, Petty a fost preocupat de evaluarea tuturor lucrurilor, afirmând că aceasta ar fi trebuit adusă la doi numitori comuni – pământul şi munca. El a dat o formulare foarte precisă acestei probleme: “Ar fi de dorit să găsim un raport natural de egalitate între pământ şi muncă, astfel încât valoarea să poată fi exprimată cu ajutorul unuia din aceşti doi factori tot aşa de bine ca şi atunci când este exprimată prin amândoi…” Stăruind asupra problemei, Petty a ajuns, mai târziu, la necesitatea aplicării unui principiu de unificare, adică “de sta- bilire a unui raport de egalitate între pământ şi muncă, astfel încât valoarea oricărui lucru să poată fi exprimată numai prin unul din aceşti doi factori”. Petty a fost conştient că soluţiile propuse (principiul de unificare) nu rezolvă practic problemele atât de complexe şi diverse ale valorii bunurilor.
