teorie potrivit căreia toate informaţiile disponibile în mod curent sunt deja încorporate în preţul acţiunilor
ordinare. Prin urmare, nu se pot face tranzacţii la bursa de valori analizând informaţiile vechi “perimate” sau cele uşor de reţinut (cum ar fi evoluţia recentă a preţurilor). Preţul hârtiilor de valoare se modifică, într-adevăr, însă pe baza noilor informaţii. Dacă pornim de la ipoteza că şansele de a obţine informaţiile rele sau bune sunt de 50%, atunci preţul titlurilor de valoare va avea “un trend aleatoriu”, probabilitatea ca el să crească sau să scadă fiind aceeaşi. Interpretată ad litteram, teoria i.p.e. nu este corectă, fiind demonstrat că preţul acţiunilor la bursă a fluctuat de-a lungul timpului mult mai mult decât dividendele, în timp ce crahurile bursiere au avut ca rezultat reduceri masive ale preţurilor (de ordinul a 30% într-o singură săptămână), fără ca între timp să se fi dispus de vreo informaţie suplimentară relevantă pentru o mişcare a preţurilor de o asemenea amplitudine. În ultima perioadă se folosesc tot mai mult fractalii şi teoria haosului în cadrul teoriei pieţei eficiente (v. Acţiune, Dividend).
