unul dintre indicatorii multidimensionali, compoziţi. Evoluţia i.d.u. este diferenţiată şi corelată cu obiectivele politicii economice şi sociale din fiecare ţară. A fost introdus pentru prima dată în Raportul P.N.U.D. (1990). Fundamentarea i.d.u. are la bază trei elemente: conceptul de dezvoltare umană; măsurarea dezvoltării umane; diferitele alternative prospective. În general, i.d.u. reuneşte informaţiile
conţinute de alţi trei indicatori: speranţa de viaţă la naştere; nivelul de şcolarizare şi venitul naţional pe locuitor. El urmăreşte evoluţiile conjugate ale acestor componente şi sintetizează în final rezultatele lor. Configuraţia i.d.u. este X
1 + X2 + X3, unde X1 exprimă
longevitatea, X
2 – nivelul de instruire, X3 – nivelul
venitului pe locuitor. Cu toată importanţa indicatorului pentru aprecierea bunăstării, i.d.u. are unele limite: nu înglobează toate aspectele conceptului de dezvoltare umană; analiza comparativă între ţări are o dimensiune istorică şi limitată doar la cele trei componente; valoarea i.d.u. este relativă în raport cu nivelurile minime şi maxime stabilite ca etalon pentru o anumită perioadă etc. I.d.u. permite însă caracterizarea dezvoltării umane şi efectuarea unor comparaţii între ţări în ceea ce priveşte progresul lor socioeconomic (v. Dezvoltare umană).
