(v. GAJ)
Gaj fără deposedare (v. GAJ)
GALBRAITH, JOHN KENNETH (n. 1908, în Canada), economist şi analist social american, profesor universitar. Este licenţiat în agricultură la Toronto, doctor al Universităţii California, iar din 1949 este profesor la Universitatea Harvard. În perioada 1961- 1963 este ambasador al S.U.A. în India. Desfăşoară o bogată activitate de cercetare în instituţii guverna- mentale şi academice din S.U.A. şi din alte ţări. Tema majoră a cercetărilor sale a fost deosebirea dintre funcţionarea societăţilor industriale moderne (şi în particular societatea industrială americană) şi modelul teoriei neoclasice. În “Capitalismul american”, J.K. Galbraith introduce conceptul de “putere compensatoare” şi înlocuieşte ideea smithiană a
competiţiei de pe piaţă între vânzători cu ideea concurenţei dintre cumpărători şi vânzătorii de bunuri, inclusiv vânzătorii de forţă de muncă. Dezvoltarea companiilor ce produc pe scară largă şi a sindicatelor a determinat ca salariile să nu mai fie în funcţie de concurenţa de pe piaţa muncii, ci în funcţie de puterea relativă a cumpărătorilor şi vânzătorilor de muncă. Această putere variază în funcţie de nivelul activităţii economice. În “Societatea belşugului”, J.K. Galbraith declină societatea capitalistă modernă, arătând că aceasta subevaluează nevoile sociale, respectiv, producţia de bunuri economice publice. “Noul stat industrial” rezumă gândirea lui J.K. Galbraith în legătură cu firmele-gigant. Această predominanţă a marii întreprinderi este rezultatul naturii complicate a tehnologiei moderne. Lipsa implicării acţionarilor în conducerea acestor firme a determinat luarea deciziilor de o birocraţie de experţi numită “tehnostructură”. Ţelurile acestei structuri nu mai constau în maximizarea profitului, ci mai degrabă în supravieţuirea firmei, securitatea şi eliminarea riscului. Aceste scopuri presupun folosirea autofinanţării, ma- ximizarea creşterii cu ajutorul publicităţii şi obţinerea sprijinului forţei de muncă, al guvernului şi al populaţiei în general. Luând în discuţie cealaltă “jumătate” a economiei – sistemul pieţei – în lucrarea sa “Ştiinţa economică şi interesul public”, el susţine dezvoltarea acestui sector, controlul guvernamental, emanciparea femeii din rolul ei de “criptoservitoare” în economie, respectiv, emanciparea statului din relaţia sa simbiotică cu tehnostructura. Op.: “American Capitalism” (Capitalismul american, 1952); “A Theory of Price Controls” (Teoria controlului preţurilor, 1952); “The Affluent Society” (Societatea belşugului, 1958); “The New Industrial State” (Noul stat industrial, 1967); “Economics and the Public Purpose” (Ştiinţa economică şi interesul public, 1973); “The good society” (Societatea perfectă, 1996). Ultimele două lucrări au fost traduse în limba română.
