sistem valutar caracterizat prin faptul că, în sistemul F.M.I., rolul de bani universali a fost atribuit Drepturilor Speciale de Tragere (D.S.T.), precum şi unor monede naţionale convertibile, în continuare, în special a dolarului. Literatura de specialitate susţine că din 1978 s-a trecut practic la un nou sistem valutar, adoptat la Conferinţa monetară de la Kingston (Jamaica, 7-8 ianuarie 1976). Cele mai generale trăsături ale sistemului valutar e.d. pot fi reduse la următoarele: scoaterea aurului în afara sistemului, funcţiile valutare ale acestuia fiind atribuite D.S.T.-urilor şi monedelor naţionale convertibile; introducerea cursurilor valutare liber fluctuante; diversificarea continuă a
mijloacelor de decontare internaţională şi aşezarea D.S.T.-urilor în centrul întregului sistem de decontări şi de plăţi internaţionale. Oricum i se spune (sistem etalon-devize; sistemul valutar-financiar de la Jamaica), e.d. a avut şi are încă un caracter tranzitoriu. Aprecierea se întemeiază pe următoarele argumente: F.M.I. continuă să gestioneze cooperarea dintre state pe tărâm valutar-financiar, să corecteze dezechilibrele balanţelor de plăţi ale ţărilor membre; aurul continuă să joace un mare rol în relaţiile economice externe actuale; moneda naţională a S.U.A. continuă să reprezinte principalul etalon utilizat în schimburile economice internaţionale; deşi se acţionează în direcţia unui nou sistem valutar general şi universal, totuşi, în ultimul timp, s-au extins preocupările zonale de reglementare a raporturilor valutar-financiare; ţările în curs de dezvoltare militează tot mai ferm pentru un nou sistem valutar (v. Valută, Zone valutare).
