(1) operaţiune de producere sau fabricare a biletelor de bancă şi a monedei metalice în vederea punerii în circulaţie. Este realizată de o întreprindere numită în mod curent monetărie, care îşi desfăşoară activitatea în condiţii speciale de siguranţă pentru a evita evaziunea de orice fel, inclusiv a secretelor de fabricaţie care ar putea permite falsificarea banilor. Mărimea e.m. este stabilită, potrivit legislaţiei în vigoare, de regulă, de banca de emisiune sau centrală a ţării. E.m. serveşte fie pentru creşterea cantităţii de bani în circulaţie, fie pentru înlocuirea banilor uzaţi. (2) Punerea în circulaţie a biletelor de bancă şi monedei metalice de către banca de emisiune. Dacă e.m. astfel realizată constă în înlocuirea banilor uzaţi, nu afectează masa monetară. E.m. prin care se măreşte masa monetară are scopuri economice şi se realizează prin scontarea efectelor de comerţ, plata în avans a titlurilor de trezorerie, cumpărarea de aur şi de valută pe piaţa liberă, acordarea de împrumuturi pentru stat în vederea acoperirii deficitelor bugetare. Operaţiunile de acest gen, cu excepţia cumpărării de aur şi valută, sunt, prin natura lor, operaţiuni de creditare. În măsura în care e.m. măreşte masa banilor în circulaţie, are influenţe evidente asupra activităţii economice şi poate genera inflaţie. De aceea, e.m. trebuie orientată
astfel încât să menţină echilibrul între masa monetară existentă şi cea necesară realizării normale a activităţii economice. Fluctuaţiile volumului e.m. sunt un indiciu foarte important pentru aprecierea situaţiei economice şi financiare a unei ţări. Creşterea e.m. nu este în mod necesar un semnal negativ, pentru că poate reprezenta un progres al activităţii economice şi al majorării venitului naţional, însoţite, cum este şi normal, de o creştere a necesarului de masă monetară (v. Masă monetară).
