(v. OPTIMUL PARETO)
EFICIENŢĂ PRODUCTIVĂ, formă de eficienţă realizată când se obţine volumul maxim posibil al producţiei unui bun şi un anume volum dat de alte bunuri. În acest caz, nu este posibilă o realocare a resurselor economice în vederea creşterii producţiei unui bun, fără a descreşte producţia oricărui alt bun (v. Eficienţa alocativă).
