fenomenul paradoxal ce caracterizează pieţele agricole, de modificare foarte amplă a preţului la o uşoară variaţie a ofertei, în sensul scăderii bruşte în caz de excedent şi de urcare în caz de deficit. Remarcat de statisticianul englez Gregori King (1648-1712), fenomenul a fost definit de acesta ca fiind situaţia în care deficitul de recoltă (la grâu) determină o urcare a preţului de vânzare al produsului până la nivelul corespunzător valorii producţiei care ar acoperi întreaga cerere. Invers, recoltele bune şi excedentul de ofertă antrenează căderea preţului şi reducerea masivă a veniturilor agricultorilor. Această situaţie este determinată de caracterul foarte puţin elastic al cererii în raport cu preţul la produsele agricole de bază. Drept urmare, o creştere puternică a producţiei şi a ofertei nu poate fi absorbită de piaţă şi atrage o diminuare drastică a preţului. E.K. este prezent în toate situaţiile în care fluctuaţii însemnate ale producţiei la produsele agricole de bază se confruntă cu o slabă elasticitate a cererii. Consecinţele sale asupra veniturilor agricultorilor motivează măsurile de intervenţie a statului pe pieţele agricole, pentru a împiedica sărăcirea acestora (v. Concurenţă imperfectă).
