criteriu şi indicator de
măsurare (aproximare) a intensităţii procesului
inflaţionist. E.i. se exprimă absolut şi relativ.
Absolut, acesta se determină ca diferenţă între
cererea solvabilă nominală (influenţată şi de factorii
politico-administrativi) şi oferta reală de mărfuri şi
servicii. Ambele mărimi sunt considerate a fi agreate
la scara economiei naţionale. Există un anume
consens în a susţine că dezechilibrul inflaţionist
înseamnă, în fond, un excedent de masă monetară
de care dispune populaţia, care nu este acoperit
printr-o ofertă reală adecvată cantitativ, structural
şi calitativ. Relativ, e.i. se măsoară prin raportul
procentual dintre mărimea absolută arătată
(diferenţa) şi masa reală a ofertei de bunuri şi
servicii. Mărimile relative, la rândul lor, pot fi
exprimate prin indici cu bază fixă sau cu bază în
lanţ. Pe baza indicilor respectivi se poate aprecia
(observa) sensul procesului inflaţionist: crescător,
constant, descrescător. Dimensiunea efectivă a e.i.
rezultă din însumarea presiunilor inflaţioniste,
acestea având semne contrare. Unul pozitiv, dinspre
masa monetară în circulaţie, altul negativ, dinspre
oferta agregată de bunuri şi servicii (v. Deflaţie,
Inflaţie).
