venitul sau remunerarea unui
capital calculată prin deducerea inflaţiei din dobânda
nominală. Convenţional, prezentarea acestei
modalităţi de existenţă a dobânzii porneşte de la
ecuaţia lui Irving Fisher: i = r + Π, în care: i – rata
dobânzii nominale sau rata de piaţă a dobânzii;
r – rata reală a dobânzii; Π – rata inflaţiei. Din formulă
se deduce că r = i – Π. În condiţiile în care procesul
inflaţionist nu se manifestă, rata dobânzii nominale
este egală cu rata dobânzii reale, adică i = r. Mărimea
şi dinamica acestei dobânzi se exprimă prin masa şi
rata d.r. Această formă a dobânzii are o importanţă
majoră pentru stimularea economisirii veniturilor
unităţilor economice şi, îndeosebi, ale populaţiei,
pentru acumularea capitalului şi creşterea investiţiilor.
În raport cu inflaţia, d.r. poate fi: a) pozitivă, când
i > Π şi b) negativă, când i < Π. Dobânda real-
pozitivă incită în mod deosebit economiile şi
utilizarea acestora pentru realizarea unor obiective
economice prin investiţii. Dimpotrivă, dobânda real-
negativă frânează economisirea banilor şi investirea
lor, pentru că cei ce au economisit pot înregistra
pierderi în termeni reali (v. Dobândă, Rata dobânzii,
Rata inflaţiei).
