>, reprezentare grafică ce pune în evidenţă diferitele combinaţii posibile de producţie – într-un orizont scurt de timp – a două bunuri economice care pot fi obţinute prin utilizarea deplină şi eficientă a unui volum disponibil de resurse economice date. Ca orice model de analiză, c.p.p. simplifică la maximum realităţile economice. Dar, pe baza utilizării sale, se pot formula unele concluzii cu privire la costul oportunităţii, la opţiunile şi comportamentele producătorului şi consumatorului. Dacă, de exemplu, o economie ar putea să producă fie grâu (în ordine descrescătoare, în milioane tone): 16; 14; 12; 10; 8; 6; 4; 2; 0;), fie porumb (în ordine crescătoare, în milioane tone: 0; 2,5; 6; 8; 10; 11,5; 13; 13,5; 14;), atunci c.p.p. ar lua forma din graficul de mai jos:
Graficul c.p.p. evidenţiază repartiţia resurselor economice rare în cazul unui orizont scurt de timp. Pe această curbă se pot imagina o infinitate de alternative, de combinaţii, când resursele economice sunt utilizate eficient în cadrul oricărei variante repre- zentate de un punct de pe c.p.p. În exemplul presupus, curba se prezintă ca fiind concavă faţă de origine; pe ea apar A, B, … I combinaţii posibile de producţie. Alegerea oricărei combinaţii presupune că pentru (a alege) producerea unui bun trebuie sacrificată corespunzător producerea celuilalt. Pornind de la A spre I, costul oportunităţii produsului creşte, ceea ce permite a concluziona că, pe măsură ce cantitatea produsă dintr-un anumit bun creşte, costul oportunităţii unei unităţi din acest bun are tendinţa
de creştere. Orice punct din afara c.p.p., de exemplu, D’, nu poate fi atins fără creşterea volumului resurselor sau/şi fără creşterea eficienţei folosirii lor; varianta reprezentată prin punctul D’ nu este posibilă în prezent. Pe termen mediu şi lung, o dată cu creşterea volumului şi eficienţei resurselor folosite, c.p.p. se deplasează spre dreapta, punctul D’ desemnând una dintre combinaţiile posibile în noile condiţii. Pe de altă parte, resursele economice sunt parţial sau/şi insuficient folosite în orice punct din interiorul c.p.p. Punctul D” indică o producţie inferioară celei din punctul D, care este realizată în condiţiile folosirii integrale şi eficiente a resurselor. Atunci când economia realizează totuşi o combinaţie din interiorul curbei, ea poate majora producţia oricăruia dintre bunuri prin eliminarea risipei sau/şi utilizarea raţională a resurselor; costul oportunităţii majorării producţiei acelui bun este, în acest caz, nul (v. Costul oportunităţii).
