(1) în limbaj curent, cheltuiala în bani, ce trebuie suportată pentru a putea beneficia de un bun sau serviciu; preţul ce trebuie plătit – pentru cumpărarea unei mărfi. (2) În sens ştiinţific, c. constau în expresia în bani a eforturilor agenţilor economici pentru producerea şi desfacerea de bunuri şi servicii, în consecinţele pe care le au dezechilibrele economice şi ecologice, în eşecurile pieţei asupra activităţii şi vieţii oamenilor, precum şi în renunţările generate de alegerea unei variante dintre cele posibile de alocare a resurselor. C. constituie un indicator eco- nomic deosebit de important în comportamentul consumatorului şi al producătorului, care, înainte de a întreprinde ceva, îşi formulează întrebarea, aparent
simplă, cât costă? C. reprezintă un criteriu şi un instrument de comparare în alegerea variantei de consum şi de producţie, indiferent că este vorba de cumpărarea de alimente, de organizarea concediului, de excursii sau de achiziţionarea de materii prime, maşini, utilaje etc. C. are o aplicabilitate generală. În prezent, se calculează costurile de producţie, distribuţie, oportunitate, salariale, ale educaţiei, sănătăţii, administraţiei, informaţiei, timpului, datoriei (împrumutului), vieţii, şomajului, inflaţiei, crizei, reformei, combaterii crimei, arestării şi condamnării, pedepsei, costul ecologic, costul externalităţilor negative etc. Costul contabil reflectă, în bani, cheltuielile efectiv suportate de către întreprindere; el rezultă din evidenţa contabilă a întreprinderii. Costul economic este un concept mai larg decât costul contabil; pe lângă acesta, el cuprinde şi acele cheltuieli care nu presupun plăţi către terţi, cum sunt, spre exemplu, consumul de muncă al proprietarului firmei, dobânzile cuvenite capitalului propriu, chiriile corespunzătoare folosirii clădirilor proprii. Costul economic include, în structura sa, cos- tul explicit şi costul implicit. Costul explicit este o noţiune care indică cheltuielile efectuate de către întreprindere şi înregistrate în costurile efectiv plătite. Costul implicit, noţiune folosită pentru a desemna cheltuielile sau consumul de resurse ale întreprinzătorului neincluse în costul efectiv plătit de către acesta. Este vorba de cheltuiala de forţă de muncă proprie a agentului economic în întreprinderea sa (în gospodăria agricolă proprie, în magazinul propriu etc.) care nu se înregistrează sub forma salariului ce i s-ar cuveni ca parte a costurilor; chiria ce s-ar cuveni folosirii propriilor clădiri; dobânda ce s-ar cuveni folosirii capitalului propriu. Costul implicit este considerat venit normal cuvenit, concretizat în: salariu implicit, dobândă implicită, rentă implicită – drept forme de remunerare a muncii, solului, capitalului (v. Costul oportunităţii, cost de producţie).
