proces de substituire a
băncii centrale cu o autoritate monetară care emite
monedă legală convertibilă într-o valută sau un bun
“ancoră” (cunoscut şi sub numele de monedă de
rezervă), la o rată de schimb fixă şi la cerere. C.m.
poate funcţiona în paralel cu banca centrală, deşi
astfel de situaţii au fost rare. Ca mijloace de rezervă,
c.m. optează pentru obligaţiuni cu risc redus sau
pentru alte active denominate în valuta de rezervă.
Spre deosebire de dolarizare, consiliul monetar obţine
venituri din senioraj, ca diferenţă între câştigurile la
activele de rezervă şi costurile emisiunii propriei
monede legale. Răspunderea pentru conversia, la
cerere, a monedei naţionale în valuta de rezervă
aparţine sistemului băncilor comerciale, în schimbul
perceperii unui comision. Convertibilitatea deplină
asigură derularea fără restricţii a tranzacţiilor din
contul curent sau de capital. Nivelul rezervelor c.m.
este de 100-110% din moneda legală în circulaţie,
pentru a asigura cererile de conversie, dar şi pentru a
asigura o marjă pentru eventualele pierderi de valoare
nominală la activele de rezervă. În privinţa politicii
monetare, c.m., spre deosebire de o bancă centrală,
nu dispune de puteri discreţionare, operaţiunile fiind
complet pasive şi automate. Faţă de un sistem cu
bancă centrală, consiliul monetar nu poate acorda
împrumuturi guvernului, sectorului corporatist intern
sau băncilor comerciale, singura modalitate pentru
guvern de a-şi finanţa cheltuielile fiind prin impu-
nerea de taxe sau prin solicitarea de împrumuturi.
C.m. nu poate influenţa ratele dobânzii în acelaşi mod
în care o poate face banca centrală (prin stabilirea
taxei de rescont sau prin ratele dobânzii din
operaţiunile pe piaţa monetară). În plus, c.m. nu poate
servi băncilor comerciale în calitate de împrumutător
de ultimă instanţă. C.m. reprezintă un aranjament
monetar cu aplicabilitate în acele ţări ale căror
monede naţionale nu au avut pe termen lung
performanţe similare celor ale principalelor valute
internaţionale. Exemple de ţări care au adoptat
sistemul c.m. sunt Argentina [începând cu 1 aprilie
1991, la paritatea 10.000 australi (în prezent 1 pesos
= 1 $)], Estonia [20 iunie 1992, 8 coroane = 1 marcă
germană] sau Bulgaria [1 iulie 1997, 1.000 leva =
1 marcă germană]. (v. Dolarizare, Politică monetară).
