formă de con-
curenţă inexistentă în realitate, considerată ca o
situaţie ideală spre care trebuie să se tindă şi la care
s-a ajuns reunind într-un model caracteristici ale
diferitelor tipuri de pieţe reale. Serveşte ca referinţă
pentru studiul oricărei forme de concurenţă reală.
C.p. presupune o formă specială de organizare a
economiei cu reguli foarte stricte care au ca scop
instaurarea unui anumit fel de egalitate a condiţiilor
pentru toţi agenţii economici. Se caracterizează prin:
a) atomicitatea producătorilor şi consumatorilor
– număr foarte mare, egali în ceea ce priveşte forţa
sau puterea economică, nici unul dintre ei (luat
individual) neputând influenţa piaţa; b) transparenţa
perfectă – producătorii şi consumatorii cunosc foarte
bine cererea şi oferta astfel încât pot adopta cel mai
adecvat comportament; c) omogenitatea produsului
– bunurile sunt identice, indiferent cine le produce şi
ca urmare cumpărătorii pot obţine acelaşi bun de la
orice producător-vânzător; d) libertatea de a acţiona
pe piaţă – lipsa oricărei cauze care ar putea împiedica
agenţii economici să producă (vândă) sau să cum-
pere; e) fluiditatea perfectă a cererii şi ofertei –
adaptarea cererii şi ofertei la situaţiile existente fără
nici o dificultate şi în timp foarte scurt (spontan); f)
mobilitatea perfectă a factorilor de producţie –
posibilitatea de a găsi oricând şi în cantităţile necesare
orice factor de producţie; g) acţiunea agenţilor eco-
nomici are loc întotdeauna pe baza raţionalităţii sau
eficienţei economice, producţia şi consumul fiind
expresia unui comportament raţional care exclude
ineficienţa (v. Concurenţă, Concurenţă imperfectă).
