(1847-1938), economist şi profesor universitar american, creator al teoriei productivităţii marginale, teorie care este, în fapt, o continuare a conceptului de rentă diferenţială, aşa cum acesta a fost fundamentat de David Ricardo. Profitul este tratat ca un premiu obţinut de unii întreprinzători care aplică noi metode de producţie, de organizare a acesteia. Preocupat de asigurarea unor funcţii aplicative economiei politice, J.B. Clark consideră că aceasta se structurează în trei secţiuni: prima, cea care studiază legile universale (legea utilităţii finale, legea productivităţii marginale des- crescânde); a doua – statica economică; a treia – dinamica economică. Op.: “Philosophy of Wealth” (Filosofia avuţiei, 1899); “Distribution of Wealth” (Repartiţia avuţiei, 1899); “Essentials of Economic Theory” (Elemente esenţiale ale teoriei economice, 1907); “Problems of Monopoly” (Probleme ale monopolului, 1904).
