(1) reuniune, întâlnire între
ofertanţii de muncă salariată sau aderenţii la diferite
organizaţii sindicale dintr-un oraş sau dintr-o regiune
şi exponenţii cererii de muncă sau reprezentanţii lor
în cadrul căreia se propun locuri de muncă (în mod
concret – pe meserii, nivel de pregătire, specialităţi,
domenii etc.) şi se realizează angajarea în condiţiile
de negociere care sunt aduse la cunoştinţă
participanţilor. (2) Locul unde se ţin asemenea
reuniuni sau întâlniri. B.m. are rolul: de a facilita
tranzacţiile referitoare la angajarea de forţă de muncă
salariată prin intermediul unor servicii de plasare a
forţei de muncă, publicităţii cu privire la cererea şi
oferta de muncă şi tranzacţionării angajării în săli
publice special puse la dispoziţie; de a contribui la
educaţia tehnică şi economică a celor ce vor să
lucreze ca salariaţi şi ale sindicatelor profesionale
ale muncitorilor. (3) Bursă Naţională a Muncii,
organism special creat în anumite ţări pentru a facilita
apropierea (întâlnirea) purtătorilor cererii şi ofertei
de muncă. B.m. a apărut înainte de 1850 şi s-a
dezvoltat treptat, ajungând ca în multe oraşe din ţările
cu economie de piaţă dezvoltată să aibă clădiri special
amenajate şi reţele de servicii anexe adecvate. Impor-
tanţa sa ca instituţie de sine-stătătoare, specifică în
aceste ţări, este în scădere, deşi cererea şi oferta de
muncă salariată s-au amplificat, iar mecanismul pieţei
muncii se extinde tot mai mult. Aceste schimbări se
datorează îndeosebi: a) diversificării foarte mari a
cererii şi ofertei de muncă; b) individualizării şi
personalizării puternice mai ales a cererii de muncă;
c) diferenţierii tot mai profunde a politicii promovate
de unităţile economice în domeniul gestiunii
resurselor umane. Toate acestea au avut ca efect
dezagregarea manifestării relativ omogene a cererii
şi ofertei de muncă pe meserii şi pulverizarea întâlnirii
cererii cu oferta pe grupuri foarte restrânse sau indi-
vidual pentru a se putea realiza mai bine concordanţa
dintre ele. Datorită condiţiilor existente în ţările care
sunt în tranziţie la economia de piaţă, b.m. cunoaşte
un proces de afirmare tot mai evidentă. În optica fon-
datorilor, b.m. trebuia să îndeplinească patru
funcţiuni: a) de mutualitate prin plasarea forţei de
muncă disponibile, ajutor de şomaj şi în caz de
accidente; b) de educaţie prin organizarea de cursuri;
c) de transparenţă a pieţei muncii printr-o amplă do-
cumentare şi publicitate; d) de presiune asupra
unităţilor economice prin greve şi agitaţie pentru a
obţine condiţii mai bune de angajare. Aceste funcţiuni
n-au fost niciodată realizate din cauza lipsei mijloace-
lor necesare (v. Piaţa muncii, Cererea de muncă).
