cele care nu ridică probleme de disponibilitate şi apropriere privată (aer, lumină solară etc.); sunt în cantităţi corespunzătoare nevoilor, în condiţii determinate de loc şi timp; sunt utile şi indis- pensabile omului, dar nu au utilitate în sens economic pentru că folosirea lor nu generează sacrificii pentru obţinerea satisfacţiei ce rezultă din folosirea lor. Delimitarea între bunurile economice şi b.l. nu este rigidă: un anumit bun poate fi în anumite condiţii de loc şi timp bun liber, în altele bun economic. Pe litoral, apa de mare este b.l., dar într-o localitate din interiorul ţării este bun economic (v. Bunuri economice).
