> (n. 1921), economist american, profesor universitar, membru al Academiei Americane de Ştiinţe şi Arte. Laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1972. K.J. Arrow este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale în domeniul sistemelor bazate pe echilibrul economic general şi pentru configurarea condiţiilor matematice necesare determinării unei soluţii unice şi cu sens economic pentru un astfel de sistem. De asemenea, K.J. Arrow are contribuţii notabile în domeniul productivităţii muncii şi progresului tehnic ca factori de creştere economică. El a efectuat o susţinută muncă de pionierat în ceea ce priveşte luarea deciziilor în condiţii de incertitudine. În lucrarea sa “Social choice and Individual Values”, K.J. Arrow şi-a prezentat rezultatele investigării îndelungate în problema aşa- zisei dileme a economiei bunăstării. Pornind de la ipotezele (condiţiile) asigurării suveranităţii consumatorilor şi de la raţionalitatea comporta- mentului lor, K.J. Arrow a demonstrat că este imposibil ca în mod normal să se definească o ierarhie socială a alegerilor alternative, care să corespundă ierarhiilor individuale. Ca urmare, concluzionează K.J. Arrow, va fi imposibil să se conceapă o funcţie a bunăstării sociale în legătură direct proporţională cu alegerile individuale. Societatea, continuă el, s-ar putea să fie incapabilă să se pronunţe cu privire la ceea ce ea doreşte, respectiv, trebuie cu adevărat. K.J. Arrow este primul economist care a dezvoltat teoria creşterii economice în legătură cu rolul crescând al capitalului uman. El este cel care a introdus ipoteza învăţării (in- strucţiei) ca sursă a creşterii productivităţii, aceasta din urmă fiind apreciată ca factor calitativ al dezvoltării-economice consolidate. Op.: “Studies in
Mathematical Theory of Inventary and Production” – 1958 (“Studii ale teoriei matematice a stocurilor şi producţiei”): “Social Choice and Individual Values” – 1951 (“Alegerea socială şi valorile individuale”); “Essays in the Theory of risk – bearing” 1970 (“Eseuri ale teoriei suportării riscului”): “General Competitive Analysis” – 1971 (“Analiză competitivă generală”) – 1970 (în colaborare).
