Politico publică miercuri un editorial al secretarul general Mark Rutte – o pledoarie către aliații NATO pentru a-și menține și spori susținerea pentru Ucraina. ”Susținerea Ucrainei reprezintă o fracțiune din bugetele noastre militare anuale și mai puțin de 1% din PIB-ul nostru anual. Este un preț mic de plătit pentru pace. Întrebarea este: ne permitem să nu o facem?” se întreabă Rutte.
Materialul, în cele ce urmează, cu mențiunea că subtitlurile aparțin redacției:
Prima dată în ultimul secol când Rusia a invitat trupe străine în țară. Acest lucru ar trebui să ne dea tuturor de gândit
Săptămâna trecută, o delegație de șefi ai serviciilor de informații și apărare din Coreea de Sud a informat cei 32 de aliați NATO și partenerii noștri din Indo-Pacific despre desfășurarea a mii de soldați nord-coreeni în regiunea Kursk din Rusia, cu intenția de a participa la războiul de agresiune împotriva Ucrainei.
Prezența trupelor nord-coreene pe sol european este, fără îndoială, un eveniment istoric — și din toate motivele greșite. Este pentru prima dată în ultimul secol când Rusia a invitat trupe străine în țară.
Și acest lucru ar trebui să ne dea tuturor de gândit.
Suntem oare pe punctul de a ne confrunta cu ceva mult mai întunecat decât devastarea deja resimțită de poporul ucrainean?
În timp ce noi căutăm o încheiere dreaptă și durabilă a conflictului, Putin nu face decât să-l prelungească și să-l extindă
Lista de eșecuri a președintelui Vladimir Putin de la începutul acestui război fără sens nu a făcut decât să facă Rusia și mai dependentă de prietenii săi autoritari din Asia: China, Iran și Coreea de Nord.
Deși războiul Rusiei împotriva Ucrainei a creat dependențe uriașe, trufia lui Putin continuă să-i ghideze deciziile. Se bazează pe China pentru a sprijini economia Rusiei și pentru accesul la tehnologii cu dublă utilizare, menite să susțină efortul de război. Se bazează pe Iran pentru dronele și rachetele letale care au ucis și mutilat atâția ucraineni. Iar acum depinde de Coreea de Nord pentru milioane de muniții, rachete balistice și, iată, trupe.
Toate acestea sunt semne ale unei disperări în creștere.
Pe toate fronturile, Putin eșuează în atingerea obiectivelor sale strategice prin acest război ilegal și nechibzuit de agresiune. În timp ce noi căutăm o încheiere dreaptă și durabilă a conflictului, el nu face decât să-l prelungească și să-l extindă.
Securitatea noastră nu este regională, ci globală
Acest lucru vine cu un cost incredibil. Rusia suferă aproximativ 1.200 de pierderi pe zi — mai mult de 600.000 de victime din februarie 2022. Incapabil să facă față costurilor politice ale unei mobilizări în masă, Putin a ales acum să recruteze soldați și din Coreea de Nord.
Această extindere periculoasă a conflictului escaladează războiul și arată că securitatea noastră nu este regională, ci globală.
Putin cu siguranță nu primește acest sprijin gratuit. Președintele rus susține regimul falimentar al lui Kim Jong Un, oferind Phenianului tehnologie militară pe care dictatorul nord-coreean o va folosi pentru a amenința vecinii, sporind instabilitatea în Peninsula Coreeană.
Mai mult, nord-coreenii, care nu au mai participat la un război de peste 70 de ani, vor câștiga acum experiență valoroasă pe câmpul de luptă și o perspectivă asupra conflictelor moderne. Chiar săptămâna trecută, Coreea de Nord a efectuat testul celui mai lung-rachetă balistică intercontinentală din istoria sa — primul din ultimul an —, încălcând din nou multiple rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU.
Beijingul nu poate pretinde că promovează pacea în timp ce închide ochii la o agresiune în creștere
Aceste legături militare și economice tot mai strânse dintre o Rusie imprudentă și o Coree de Nord tot mai îndrăzneață nu amenință doar securitatea euro-atlantică și indo-pacifică, ci reprezintă un pericol profund pentru securitatea globală.
China are o responsabilitate deosebită în acest context, de a-și folosi influența în Pyongyang și Moscova pentru a se asigura că acestea încetează aceste acțiuni. Beijingul nu poate pretinde că promovează pacea în timp ce închide ochii la o agresiune în creștere.
De la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei, aliații NATO au oferit peste 99% din tot sprijinul militar pentru Ucraina. Suntem, de asemenea, pe cale să ne respectăm angajamentul financiar de 40 de miliarde de euro în ajutor militar pentru Ucraina în acest an.
Este nevoie să facem mult mai mult pentru a schimba traiectoria conflictului
Ceea ce avem nevoie acum este un angajament politic de a ne menține pe acest drum pe termen lung.
Până acum, sprijinul nostru a menținut Ucraina în luptă. Dar este nevoie să facem mult mai mult pentru a schimba traiectoria conflictului. Trebuie să creștem costul pentru Putin și pentru prietenii săi autoritari care îl susțin.
De asemenea, trebuie să investim mai mult în relația noastră cu partenerii din Indo-Pacific. Asta înseamnă mai multă consultare, mai mult schimb de informații — așa cum am făcut săptămâna trecută — și o cooperare practică și politică sporită, inclusiv în producția de apărare.
Susținerea Ucrainei, un preț mic de plătit pentru pace
Partenerii noștri din Indo-Pacific fac deja multe pentru Ucraina, iar speranța noastră este că își pot intensifica și mai mult sprijinul.
Susținerea Ucrainei reprezintă o fracțiune din bugetele noastre militare anuale și mai puțin de 1% din PIB-ul nostru anual. Este un preț mic de plătit pentru pace. Întrebarea este: ne permitem să nu o facem?
(Citește și: ”Cele 3 priorități ale mandatului Mark Rutte la șefia NATO”)
***
Urmărește-ne pe Google News
