unităţi eco- nomice funcţional-instituţionale agregate la nivelul unei ţări (bănci, instituţii financiare şi de credit) – private, publice, mixte – care îndeplinesc rolul de intermediar specializat între celelalte unităţi economice, gestionează instrumentele politicii monetare şi dispun de pârghiile financiare pentru a influenţa în direcţia transformării economiei simbolice în factor stimulator al economiei reale. Serviciile bancar-financiare şi de credit, indiferent de forma de proprietate a prestatorilor, se desfăşoară pe baze comerciale, lucrative. S.f.-b. a îndeplinit şi îndeplineşte două categorii de funcţii: active şi pasive. Principala funcţie activă a acestuia constă în acordarea de împrumuturi solicitanţilor care îndeplinesc condiţiile de bonitate financiară. Principala funcţie pasivă a s.f.-b. se referă la primirea spre păstrare şi fructificare a economiilor populaţiei. În condiţiile actuale, s.f.-b. exercită o serie de funcţii noi, prioritar macroeconomice: coordonează plăţile şi încasările ce se efectuează în economie; restricţionează sau stimulează creditul, în funcţie de circumstanţe; creează putere de cumpărare adiţională; selectează proiectele de dezvoltare strategică pe care le susţine cu credite etc. (v. Bănci, Politică monetară, Politică fiscală).
