>, componentă a unui mecanism de control al poluării în S.U.A., introdus în 1990 printr-un amendament la Legea privind puritatea aerului, ce înlocuieşte sistemul bazat pe obligativitatea reducerii emisiilor poluante cu un sistem de stimulente pentru reducerea poluării. Constă în alocarea de către Agenţia pentru Protecţia Mediului din S.U.A. a unui număr anumit de credite anual (d. de p.) unor întreprinderi industriale. Fiecare credit este echivalentul unei cantităţi de emisii poluante. Întreprinderile au dreptul să-şi păstreze creditele sau să le vândă în schimbul unor metode/ tehnologii ce le permit să reducă emisiile lor poluante la nivelurile admise. Creditele pot fi cumpărate de alte întreprinderi industriale, ele permiţându-le să-şi îndeplinească obligaţiile ecologice fără a-şi reduce emisiile poluante, sau de către alte entităţi, inclusiv organizaţii pentru protecţia mediului. Mecanismul presupune existenţa unei pieţe a d. de p., ce permite alocarea eficientă a resurselor. El permite întreprinderilor să aleagă metoda de reducere a emisiilor poluante cea mai puţin costisitoare, în locul unor directive obligatorii ce impun reducerea emisiilor poluante sau achiziţionarea unor tehnologii specifice. Legea prevede scăderea numărului de credite cu 6%-8% anual în decursul următorului deceniu.
