proces obiectiv, complex şi perma- nent, cu caracter legic, de creare a unor noi capitaluri fixe şi circulante, de lărgire şi modernizare a celor existente, de sporire a bazei materiale a activităţilor social-culturale, precum şi o constituire a resurselor necesare pentru rezervă şi asigurare. (1) În sens general, a. înseamnă adunare, strângere, mărire progresivă a unor bunuri care să favorizeze sporirea şi diversificarea continuă a producţiei sociale, ca urmare a dezvoltării întregii activităţi. (2) În sens economic, a. exprimă crearea po- sibilităţilor pentru reluarea producţiei pe o scară lărgită. A. economică, în sens restrâns, înseamnă transformarea unei părţi din valoarea adăugată în bunuri de investiţii – care reprezintă condiţiile necesare creşterii producţiei. A. economică, în sens larg, înseamnă folosirea tuturor mijloacelor din eco- nomie, acumularea din produsul net, fondul de amortizare, creditul extern etc. pentru lărgirea producţiei. În condiţiile sporirii volumului capitalului fix, ale accentuării uzurii fizice şi morale a acestuia şi amplificării progresului tehnic, fondul de amortizare serveşte nu numai la înlocuirea capitalului fix uzat, ci şi la extinderea lui, permiţând introducerea şi folosirea în producţie a unor bunuri de capital fix mai perfecţionate, cu randamente economice superioare. În raport de destinaţia bunurilor de investiţii, a. poate fi productivă, când acestea sunt utilizate în procesul de producţie, şi neproductivă, când ele sunt utilizate în activităţile social-culturale; în funcţie de nivelul la care se formează, a. poate fi: individuală, de grup şi naţională; iar după natura proprietăţii, a. poate fi privată şi publică (de stat). Necesitatea a. decurge din natura trebuinţelor, cerin- ţele progresului ştiinţifico-tehnic, urgenţele schim-
bului internaţional, evoluţia gradului de civilizaţie şi suveranităţii naţionale, întărirea capacităţii de apărare a ţării, de protecţie a populaţiei faţă de riscurile care pot să apară etc. Interacţiunea dintre a. şi dezvoltarea economico-socială se exprimă sub forma legii acumu- lării, în virtutea căreia a. este funcţia progresistă cea mai importantă a unei societăţi, baza reluării proce- sului de producţie pe o scară lărgită, care, la rândul său, creează noi posibilităţi de dezvoltare. Mărimea şi dinamica a. depind de volumul PNN, rata acumulării, fondul de amortizare şi volumul creditelor externe. Fondul de acumulare depinde de mărimea PNN utilizat şi de proporţia în care acesta se împarte pentru consum şi pentru acumulare (economii). A., an de an, a unei părţi din PNN, se concretizează în avuţie reproductibilă (acumulată). În mod concret, avuţia acumulată cuprinde avuţia reproductibilă a întreprinderilor, sub formă de bunuri de capital şi de stocuri, bunurile reproductibile ale statului, inclusiv şosele, poduri, canale etc. (dar fără bunurile capitale militare “ofensive”) şi bunurile durabile ale menajelor (v. Capital, Economii).
