(1) proces de realocare a resurselor pe ramuri, domenii, teritorii etc., pentru a corecta unele anomalii şi disproporţii apărute în desfăşurarea activităţii economico-sociale sau pentru a realiza o mai bună concordanţă cu nivelul, structura şi dinamica nevoilor sociale, în special a cererii de bunuri economice. Această formă de r. nu afectează conţinutul  şi modul de structurare a proprietăţii asupra resurselor, factorilor de producţie şi activelor. (2) proces economic prin care o parte din veniturile primare sunt preluate cu titlu gratuit şi nerambursabil de la unii agenţi economici, fiind cheltuite în folosul altor categorii de agenţi economici, care beneficiază de ele în schimbul unei contraprestaţii sau cu titlu gratuit  şi nerambursabil. Această formă de r. a v. diminuează veniturile primare şi patrimoniul celor care plătesc şi sporeşte veniturile finale ale celor care beneficiază de procesul de r. În realitatea economică fiecare agent economic (inclusiv menajele) cedează, dar şi primesc venituri (sub formă bănească sau în natură, ca servicii gratuite) în procesul r. Pe ansamblu, unii sunt avantajaţi, alţii sunt dezavantajaţi de r., veniturile  şi patrimoniul rezultat în urma r. cresc pentru unii agenţi, iar pentru alţii scad. Principalul instrument de r. a v. este bugetul consolidat (al administraţiei centrale şi locale), care, prin meca- nismele de prelevare  şi transfer,  încearcă  să realizeze anumite obiective de politică economică şi socială, inclusiv îmbinarea criteriilor de eficienţă cu cele de echitate socială. Această formă de r. se rea- lizează prin impozite, taxe, subvenţii, măsuri de protecţie şi asistenţă socială în favoarea unor categorii ale populaţiei  ş.a. Semnificativ este şi sistemul preţurilor. Orice preţ care nu se formează liber şi se abate de la nivelul de echilibru concurenţial generează inevitabil redistribuiri (transferuri) de patrimoniu şi venituri între industrii şi agenţi economici etc. (v. venit naţional, Repartiţie)