grupări de ţări, state şi teritorii independente, în cadrul cărora moneda celui mai puternic stat ocupă un loc preferenţial în raport cu monedele ţărilor din afara zonei, precum şi în raport cu monedele celorlalte ţări
din interiorul acesteia. Z.v.(m.) s-au format în timpul celui de-al doilea război mondial şi imediat după acesta, pe baza blocurilor valutare antebelice, cu scopul de a promova o politică convergentă în domeniul relaţiilor valutare internaţionale şi, pe această bază, în cel al relaţiilor comerciale. Sistemele băneşti şi decontările externe ale ţărilor participante la zonă depind de sistemul bănesc şi de tipul decontărilor de acest fel ale S.U.A., Marii Britanii, Franţei. Trăsăturile de bază ale z.v.(m.) sunt: susţinerea de către toate ţările membre a unui curs fix al valutelor lor în raport cu valuta ţării principale; schimbarea cursului monedelor lor numai cu acordul ţării hegemon; păstrarea la banca ţării respective a celei mai mari părţi a rezervelor naţionale valutare; schimbul valutar liber între ţările care intră în zonă; libera mişcare a mijloacelor de plată internaţională în cadrul zonei şi existenţa unor restricţii severe în raporturile cu ţările terţe; concentrarea decontărilor externe ale ţărilor membre la băncile ţării care domină z.v.(m.). Fără îndoială, participarea la aceste zone a însemnat o anumită protecţie valutară a ţărilor partici- pante din partea ţării dominante, dar aceasta din urmă şi-a folosit poziţia deţinută pentru a trage anumite avantaje pentru sine (v. Uniune monetară).
