concept prin care teoria marxistă exprimă cheltuiala de muncă socială necesară producerii şi reproducerii forţei de muncă. Mărimea v.f. de m. este determinată de valoarea mărfurilor (mijloace de subzistenţă şi bunuri spirituale) necesare întreţinerii subiectului (purtătorului) forţei de muncă şi a familiei sale, inclusiv valoarea cheltuielilor de calificare. Cantitatea şi structura mijloacelor de subzistenţă care asigură reproducerea forţei de muncă diferă de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta. De aceea, v.f. de m., spre deosebire de celelalte mărfuri, cuprinde un element istoric-moral.
