ansamblul de idei, concepţii, doctrine privind starea unei economii. În t. privind e.e. se porneşte de la egalitatea a două mărimi măsurabile, interdependente. De pildă, echilibrul bugetar arată egalitatea dintre veniturile şi cheltuielile bugetare într-un orizont de timp şi într-un spaţiu economic. În economia actuală, susţin unii autori, echilibrul semnifică acea stare spre care tind piaţa bunurilor economice, piaţa monetară, piaţa capitalului, piaţa muncii, precum şi piaţa naţională în ansamblul său. Echilibrul semnifică fie egalitatea cererii şi ofertei, fie o asemenea diferenţă între ele care să nu depăşească anumite limite considerate normale şi care să nu genereze tensiuni sociale grave. În alţi termeni, aceste t. privind e.e. au în vedere acea situaţie a unei economii în care proporţiile cantitative globale permit ajustarea fluxurilor, stabilitatea preţurilor şi funcţionarea satisfăcătoare a acesteia. Alţi teoreticieni consideră că starea de echilibru semnifică o cerere suplimentară nulă. Pentru orice bun a cărui cerere suplimentară negativă va avea un preţ pozitiv apare o ofertă suplimentară care se acordă gratuit, producerea acestor bunuri fiind o risipă. Toate t. privind e.e. susţin că acesta este relativ. Astfel, în optică statică, echilibrul economic este o constelaţie de variabile, în aşa fel legate între ele încât face imposibilă orice instabilitate. În optică dinamică, echilibrul economic este o etapă a schimbării economiei, schimbare ce este determinată de factori perturbatori şi la care sistemul poate reveni după ce au fost adoptate şi implementate anumite măsuri de ajustare. Un ansamblu economic este în stare de echilibru general – susţine Fr. Perroux – când rezul- tanta eforturilor de schimbare ale agenţilor care îl compun se apropie de zero. Iar F. Hahn scrie că economia este în echilibru atunci când mesajele nu aduc agenţii economici în sensul de a-şi schimba propriile teorii şi obiectivele economice urmărite. Cert este că toate teoriile şi modelele echilibrului economic pornesc de la ipoteza că acesta este relativ, absolut fiind dezechilibrul economic (v. Dezechilibru economic, Teorii ale dezechilibrului economic).
