idei, principii, concepte, reguli etc. sistematice ale diferitelor şcoli şi curente de gândire economică având ca obiect, în ultimă instanţă, problematica preţului, explicarea acestuia: ce este? ce semnifică? care îi este substanţa? cum se determină? factorii sub a căror incidenţă evoluează etc. În timp a fost formulată o paletă foarte variată de răspunsuri, care pot fi sistematizate în trei mari categorii (cu tot riscul pe care-l presupune efortul de a sistematiza şi sintetiza o realitate foarte eterogenă): teoria clasică (obiectivă) a valorii, teoria neoclasică sau subiectivă a valorii şi teoria simetrică a valorii (preţului). Numeroşi specialişti consideră în prezent că problematica valorii economice este o pistă de cercetare care nu poate duce la concluzii de o importanţă practică şi chiar teoretică semnificativă. De aceea, valoarea economică, ca obiectiv de cercetare, este rar întâlnită în programele de cercetare ştiinţifică. Ea a intrat mai mult în câmpul de preocupare al istoriei gândirii economice. Azi se întâlnesc preocupări notabile mai ales în ceea ce priveşte problematica preţului sub aspectul mecanis- melor de formare şi al dinamicii sale. T.v. coexistă în prezent într-un mixaj complicat. Se întâlnesc şi preocupări, explicite sau nu, de fundamentare a unei teorii moderne, contemporane a valorii. În această direcţie nu pot fi omise unele contribuţii ale econo- miştilor români, dintre care se detaşează “Economia valorii”, de prof. dr. Paul Bran. Elaborarea sau “în- chegarea” unei teorii moderne a valorii economice
este posibilă după abordarea şi clarificarea altor probleme economice, dintre care în prim-plan se află probabil aceea a raportului dintre producţia şi schimbul marfar (v. Preţ, Şcoala clasică, Şcoala neoclasică tradiţională, Teorie economică).
