orientare în gândirea economică în care se consideră că principalul de- terminant al creşterii economice îl reprezintă alocarea şi utilizarea eficientă a factorilor de producţie în economie. Reprezentanţii acestei teorii pun accent pe stimularea ofertei agregate, situându-se astfel în opoziţie cu teoria keynesiană, care consideră cererea agregată ca fiind principalul stimulent al creşterii economice. T.o. reprezintă o reluare în variantă modernă a legii debuşeelor a lui J.B. Say şi studiază în primul rând poziţia şi panta curbei ofertei agregate, factorii care blochează alocarea eficientă a resurselor, determinanţii ratei naturale a şomajului, regle- mentările pieţelor care limitează concurenţa etc. O atenţie deosebită este acordată în cadrul acestei teorii sistemului de impozitare, structurarea judicioasă a diferitelor tipuri de impozite fiind considerată calea spre stimularea activităţii economice. Punctul de pornire îl constituie curba Laffer, prin care se studiază incidenţa ratei de impozitare asupra veniturilor colectate la buget. Întrucât t.o. presupune o reluare a unor idei ale economiei clasice, reprezentanţii acestei teorii sunt adesea numiţi şi economişti neoclasici. Datorită situării pe poziţii antikeynesiene, între economiştii t.o. şi cei monetarişti există numeroase afinităţi, deşi la nivelul politicilor economice recomandate de aceste teorii există diferenţieri importante. Astfel, spre deosebire de monetarişti, reprezentanţii t.o. consideră că moneda nu este decât un auxiliar într-o economie, nefiind atât de im- portantă. În privinţa politicii macroeconomice, t.o. recomandă o reducere graduală a impozitelor, începând cu cele mai ridicate. În paralel se recomandă
o reducere a cheltuielilor bugetare prin diminuarea transferurilor sociale. Ca urmare, va rezulta o modifi- care a raportului utilitate/dezutilitate în ceea ce priveşte munca, timpul liber, economisirea, investiţiile etc., ceea ce va avea ca rezultat o încurajare a activităţii economice, respectiv o creştere a ofertei agregate. Astfel de politici economice au fost aplicate cu rezultate oarecum diferite în timpul administraţiilor Reagan, în S.U.A., şi Thatcher, în Marea Britanie. Deşi tentativa americană este considerată mai degrabă un insucces, politica macroeconomică inspirată de t.o. este susţinută în continuare de Partidul Republican din S.U.A. (v. Politică a ofertei).
