(v. PIGOU, ARTHUR C.)
Teoria alegerii publice (v. TEORIA OPŢIUNII PUBLICE)
TEORIA AŞTEPTĂRII, capitol al cercetării operaţionale care studiază caracteristicile şi efectele aglomerării în sistemele de aşteptare, folosind metode matematice şi/sau de simulare. Un fenomen de aşteptare are trei elemente principale: consumatorii, care solicită un serviciu, şirul de aşteptare sau coada, care se formează în cazul în care consumatorii trebuie să aştepte, şi staţia de servire, care trebuie să satisfacă cererile. Studiul sistemelor de aşteptare necesită definirea unui model matematic care să poată descrie complet comportarea sistemului (cu un anumit grad de probabilitate) pe baza unor caracteristici ce pot fi exprimate cantitativ: ritmul sosirii consumatorilor, numărul posturilor din staţia de servire, disciplina şirului de aşteptare, ritmul de servire. Dacă un sistem de aşteptare nu poate fi descris în mod convenabil prin relaţii matematice, pentru studiul sistemului pot fi folosite metode operaţionale
de simulare pe calculator, utilizând limbaje de nivel înalt. În urma simulării pot fi luate decizii privind numărul şi amplasarea staţiilor de servire şi disciplina de servire, pentru a asigura un timp dat de trecere prin sistem în condiţii de cost convenabile.
