instrument de analiză, de evidenţiere a cauzelor multiple ale inflaţiei contemporane. De regulă, diferitele cauze ale inflaţiei sunt analizate separat, fiecare cauză generând şocuri (puseuri) inflaţioniste autonomizate în timp şi spaţiu. Aceste şocuri inflaţioniste poartă denumiri variate, în funcţie de cauza parţială şi temporară (inflaţia prin monedă, inflaţia prin cerere, inflaţia prin costuri salariale etc.). S.i. pune în evidenţă interacţiunea dintre inflaţia prin cerere şi inflaţia prin costuri
(ofertă). Inflaţia prin cerere şi inflaţia prin costuri se pot manifesta simultan şi/sau succesiv-cumulativ. Cele două genuri de inflaţii ajung să se întrepătrundă chiar dacă procesul demarează pe seama unei singure cauze. Astfel, un proces inflaţionist prin costuri poa- te fi alimentat ulterior de politicile guvernamentale, de sporirea cererii agregate nominale, prin care se caută evitarea creşterii şomajului. Invers, un proces inflaţionist demarat printr-un puseu al cererii agregate poate duce la consolidarea unor grupări de interese, care îşi vor utiliza puterea pentru a-şi majora veni- turile; veniturile majorate de partea acestor unităţi vor însemna pentru ceilalţi agenţi economici costuri mai ridicate, deci vor produce un alt şoc inflaţionist (v. Inflaţie, Inflaţie prin cerere, Inflaţie prin costuri).
