restrângere a domeniului de acţiune, a unei activităţi economice, a unei întreprinderi sau a unui teritoriu, care devine astfel mai performant în cadrul domeniului ales. În consecinţă, devine tot mai necesar şi tot mai intens schimbul de activităţi, se creează o puternică reţea de interdependenţe între agenţi economici, zone teritoriale şi ţări, creşte randamentul muncii, inclusiv cel de scară (prin folosirea de tehnici şi tehnologii tot mai performante, sporirea calificării, organizarea mai bună a producţiei şi a muncii ş.a.); ea permite de asemenea creşterea calităţii bunurilor şi a producţiei etc. S.e. creează şi efecte nedorite, cum ar fi: spe- cializarea îngustă, monotonia activităţii pentru lucrător şi pierderea dexterităţii sale în a executa produse complete, creşterea riscului de şomaj, monocultura ş.a. Contradicţia aparentă dintre specializarea îngustă a producătorilor şi marea diversitate a nevoilor fiecărui producător se rezolvă prin multitudinea actelor de vânzare-cumpărare. S.e., componentă a diviziunii sociale a muncii, îmbracă următoarele forme: specializarea pe activităţi economice, pe ocupaţii/meserii şi cea teritorială.
