(1) teză potrivit căreia piaţa muncii nu are un caracter unitar, ci se compune dintr-o piaţă primară, care se formează şi funcţionează în mod specific, fiind dominată de marile firme care îşi păstrează salariaţii timp îndelungat, şi o piaţă secundară, în cadrul căreia raportul cerere-ofertă are caracter permanent, general şi concurenţial. Cele două pieţe sunt considerate ca neavând legături între ele, pentru că solicită meserii şi mai ales un nivel de pregătire foarte diferit, purtătorii cererii de muncă au situaţii complet diferite, iar mecanismele de funcţionare nu sunt aceleaşi. S.p.m. se concretizează în: a) stratificarea locurilor de muncă după mai multe caracteristici importante, cum ar fi: nivelul salariilor, măsura în care este garantată cariera, nivelul mediu de calificare, perspectivele de promovare, condiţiile de muncă. Când toate acestea sunt favorabile, se consideră că este vorba despre piaţa primară, iar când sunt nefavorabile – despre piaţa secundară a pieţei muncii; b) stratificarea salariaţilor după vechimea prezenţei pe piaţa muncii, nivelul mediu de pregătire, rata sindicalizării, gradul de stabilitate a comporta- mentelor şi aspiraţiilor. Când acestea sunt avantajoase salariaţilor, este vorba despre piaţa primară, iar când nu, despre piaţa secundară. Se delimitează astfel două moduri de utilizare a muncii salariate şi două tipuri de salariaţi: pe de o parte, un segment de salariaţi cu vechime, sindicalizaţi, bine integraţi pe piaţa primară, cu perspective de promovare şi cele mai bune salarii, ceea ce accentuează stabilitatea aspiraţiilor; pe de altă parte, forţa de muncă din sectorul secundar, fără acces pe piaţa primară, slab pregătită şi puţin sindicalizată, fără perspectivă de promovare, cu comportamente mai puţin stabile, toate acestea formând un cerc vicios cu numeroase obiective. S.p.m. i se mai spune şi dualismul pieţei muncii. (2) Piaţa muncii în desfăşurarea sa pe meserii sau specialităţi. Întrucât meseriile şi specializările nu sunt substituibile între ele decât în mică măsură, se consideră că piaţa muncii funcţionează pe segmente, fiecare meserie sau specializare constituind un segment (v. Piaţa muncii).
