concept al teoriei marxiste care, în sens generic, desemnează legăturile ce se stabilesc între oameni în procesul de producere a bunurilor economice. În structura r. de p. se includ: relaţiile de proprietate; relaţiile dintre clase, categorii sociale; relaţiile de repartiţie a rezultatelor activităţii economice. Relaţiile de proprietate, modul de
stăpânire a mijloacelor de producţie (particular sau în comun) constituie componenta esenţială a sistemului r. de p., care determină structura socială – clasele, categoriile sociale, relaţiile dintre acestea – şi modul în care se înfăptuieşte repartiţia rezultatelor muncii. R. de p. reprezintă o latură a modului de producţie, alături de forţele de producţie. Conform teoriei marxiste, în evoluţia istorică de până acum a societăţii omeneşti au fost cunoscute două tipuri de r. de p., determinate de cele două tipuri de proprietate asupra mijloacelor de producţie, şi anume: a) relaţii de colaborare şi ajutor reciproc (în condiţiile proprietăţii comune); b) relaţii de exploatare (în condiţiile proprietăţii private). R. de p., în evoluţia lor, trebuie să fie în concordanţă cu nivelul şi ca- racterul forţelor de producţie; trecerea de la o treaptă de dezvoltare la alta necesită, de fiecare dată, perfecţionări şi în sistemul r. de p., determinate de progresul forţelor de producţie, creându-se astfel posibilitatea afirmării în continuare a acestora din urmă.
