(1694-1774), medic şi economist, întemeietor al curentului fiziocrat şi unul dintre fondatorii economiei politice ca ştiinţă. Adept al “laissez faire”, al priorităţii producţiei în raport cu schimbul, repartiţia şi consumul şi al existenţei unei
“ordini naturale în activitatea economică, în sensul de legi naturale care o guvernează”. Op.: “Tableau économique” (Tabloul economic), 1758; “Analiza tabloului economic” (1766). În aceste lucrări, F. Quesnay îşi expune principala sa contribuţie teoretică privind fluxurile economice, într-o societate compusă din trei clase sociale între care circulă produsul net (“diferenţa dintre valoarea producţiei şi avansuri, partea pro- ducţiei afectată pentru reconstituirea rezervelor”), care poate fi creat doar în agricultură.
