teorie asociată dorinţei oamenilor de a deţine bani din motive diferite. În particular, motivele (mobilurile) sunt: mobilul tranzacţional, mobilul precauţiei şi mobilul speculaţiei. Sintagma p. a fost introdusă de J.M. Keynes, ea oferind argumente pentru multe dintre concluziile privind tendinţa economiilor de a înregistra recesiuni şi depresiuni, caracterizate prin şomaj involuntar. Ea respinge teoria fondurilor împrumutabile şi rata naturală a dobânzii. Totodată, p. pentru l. subestimează rolul ratei dobânzii în asigurarea planurilor în care consumurile prezente şi viitoare sunt echilibrate. Acest lucru este considerat astăzi drept principală slăbiciune a teoriei p. pentru l.
