loc (cadru) de întâlnire între nevoile de resurse băneşti ale întreprinzătorilor, ale producătorilor (global deficitari în astfel de resurse), şi disponibilităţile băneşti ale populaţiei, ale menajelor (global excedentare la asemenea resurse). P.f. este piaţa activelor financiare. Ea mijloceşte plasamentele economiilor populaţiei, ale societăţilor de asigurări, ale altor unităţi economice în hârtii de valoare sau valori mobiliare pe termen lung (mai mult de un an) şi fără termen, în acţiuni şi obligaţiuni emise de societăţile comerciale pe acţiuni şi de adminis- traţiile publice, ca instrumente de finanţare externă. Acest proces este mijlocit de unităţile bancar-finan- ciare, care îşi desfăşoară activitatea pe baze comerciale. P.f. este compusă din următoarele pieţe: a acţiunilor, care deţine ponderea principală (în fond, acţiunile nu au scadenţă); ipotecară, adică vânzarea-cumpăra- rea de rente economice; a obligaţiunilor emise de societăţile comerciale; a obligaţiunilor emise de administraţiile publice. P.f. poate fi primară – tranzacţii cu hârtii de valoare mobiliare nou emise – şi secundară, pe care se negociază acţiuni şi obligaţiuni emise anterior. Funcţionarea p.f. presupune existenţa unor instituţii specifice cum sunt: comisia valorilor mobiliare, casele de brokeraj, bursa de valori.
