(a ştiinţei economice), ansamblu de fapte, de propoziţii (expresii) ştiinţifice şi de metode de cercetare care, la un moment dat, sunt admise de o comunitate ştiinţifică şi îi orientează activitatea de studiere a economiei. Conceptul de p. a fost introdus în epistemologie de T.S. Kuhn. Unii economişti consideră că există o p. standard care tinde să se impună în toate ştiinţele, inclusiv în cele economice. Alţi epistemologi consideră că ştiinţa economică – la fel ca toate ştiinţele sociale – este o ştiinţă pluriparadigmatică. În acest sens se disting p. cla- sică, p. marxistă, p. neoclasică, p. keynesiană etc. Alţi specialişti folosesc termenul de p. cu sens de revoluţie ştiinţifică, de ruptură în evoluţia ştiinţei economice. Acest punct de vedere este contestat de
unii epistemologi care, dimpotrivă, pun accentul pe progresul continuu al cunoaşterii economice ştiinţi- fice (v. Ştiinţa economică, Teorie economică).
