persoană fizică sau juridică care primeşte, de la o altă persoană, bunuri economice sau sume de bani, având obligaţia să le restituie la o dată dinainte stabilită, numită scadenţă, împreună cu dobânda sau
GERARD (n. 1921), economist american de origine franceză. A studiat, mai întâi, la Şcoala Normală Superioară din Paris, apoi la Universitatea Sorbona, unde şi-a susţinut teza de doctor în economie
sumă în valută datorată, la un moment dat, de o ţară altor ţări şi/sau instituţii financiare internaţionale în baza creditelor primite de stat (guvern) şi de întreprinderi private, dar cu garanţia statului şi
> (v. DATORIE PUBLICĂ) Datorie publică internă (v. DATORIE PUBLICĂ) DEBIT, (1) coloana din partea stângă a unui cont, în care se înregistrează elementele şi sporurile de activ, respectiv, reducerile de
datorie rambursabilă la termen fix sau în anuităţi; priveşte în special împrumuturile pe termen lung şi împrumuturile obligatare, în general pe mai mult de cinci ani, iar în
formă a pieţei cu concurenţă imperfectă, în care sfera cererii este restrânsă, existând doar doi cumpărători. Fiind singurii purtători ai cererii în ceea ce priveşte bunul respectiv,
denumire dată unei economii cu două sisteme economice care se juxtapun şi este caracteristică ţărilor subdezvoltate. În acest sens există un sector tradiţional rural relevant pentru un sistem precapitalist şi
piaţă oligopolistă unde operează numai doi ofertanţi. În această situaţie, orice decizie a unui ofertant, cum ar fi creşterea sau reducerea preţului, afectează situaţia celuilalt, ceea ce îl determină să reacţioneze.
>, componentă a unui mecanism de control al poluării în S.U.A., introdus în 1990 printr-un amendament la Legea privind puritatea aerului, ce înlocuieşte sistemul bazat pe
(D.S.T.), instrument monetar internaţional care serveşte în principal ca unitate monetară de cont şi de rezervă. Sunt create de Fondul Monetar Internaţional din anul 1970 şi folosite pentru
>, venitul sau remuneraţia plătită sau primită pentru serviciul unui capital în condiţiile în care aceasta nu este capitalizată. În practică, d.s. este mai rar folosită, dar
>, venitul sau remuneraţia plătită sau primită pentru serviciul unui capital în condiţiile în care aceasta nu este capitalizată. În practică, d.s. este mai rar folosită, dar
venitul sau remuneraţia plătită sau primită pentru serviciul unui capital în condiţiile capitalizării sale. Aceasta presupune transfor- marea dobânzii primite în capital, ajungându-se astfel să se calculeze dobândă la
>, remunerarea efectivă a unui capital în expresie monetară la preţul pieţei. D.n. foarte dinamică, instabilă, oscilantă sau volatilă. Mărimea sa este determinată de: a) mărimea capitalului cu care este
spe- cializarea economiilor naţionale ale diferitelor ţări în conformitate cu principiul avantajului comparativ. D.m. a m. reflectă relaţiile care se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltării producţiei şi comerţului mondial,
proces istoric de diferenţiere, desprindere şi separare a diferitelor genuri de activităţi şi fixarea acestora ca domenii distincte, de sine-stătătoare prin funcţiile şi rolul îndeplinit, devenind activităţi specializate.
(v. DISTRIBUŢIE A VENITURILOR) Distribuţie microeconomică a veniturilor (v. DISTRIBUŢIE A VENITURILOR) DIVERSIFICARE, (1) proces de lărgire a gamei de bunuri oferite de către o firmă şi (sau) de
>, premisă a combinării factorilor de producţie care reflectă posibilitatea unui factor de producţie de a se împărţi în unităţi simple, în subunităţi omogene fără a fi afectată calitatea
operaţiune prin care se determină valoarea actuală a unui venit viitor, luându-se în consideraţie raportul dintre cererea şi oferta de bunuri şi de active financiare, evoluţia costurilor,
acele instru- mente monetare care formează (prin care se constituie) masa monetară în sens restrâns (banii propriu-zişi). D.m. constau din: moneda divizionară; biletele băncii de emisiune; depozitele la vedere
persoană fizică sau juridică care primeşte, de la o altă persoană, bunuri economice sau sume de bani, având obligaţia să le restituie la o dată dinainte stabilită, numită scadenţă, împreună cu dobânda sau
GERARD (n. 1921), economist american de origine franceză. A studiat, mai întâi, la Şcoala Normală Superioară din Paris, apoi la Universitatea Sorbona, unde şi-a susţinut teza de doctor în economie
sumă în valută datorată, la un moment dat, de o ţară altor ţări şi/sau instituţii financiare internaţionale în baza creditelor primite de stat (guvern) şi de întreprinderi private, dar cu garanţia statului şi
> (v. DATORIE PUBLICĂ) Datorie publică internă (v. DATORIE PUBLICĂ) DEBIT, (1) coloana din partea stângă a unui cont, în care se înregistrează elementele şi sporurile de activ, respectiv, reducerile de
datorie rambursabilă la termen fix sau în anuităţi; priveşte în special împrumuturile pe termen lung şi împrumuturile obligatare, în general pe mai mult de cinci ani, iar în
formă a pieţei cu concurenţă imperfectă, în care sfera cererii este restrânsă, existând doar doi cumpărători. Fiind singurii purtători ai cererii în ceea ce priveşte bunul respectiv,
denumire dată unei economii cu două sisteme economice care se juxtapun şi este caracteristică ţărilor subdezvoltate. În acest sens există un sector tradiţional rural relevant pentru un sistem precapitalist şi
piaţă oligopolistă unde operează numai doi ofertanţi. În această situaţie, orice decizie a unui ofertant, cum ar fi creşterea sau reducerea preţului, afectează situaţia celuilalt, ceea ce îl determină să reacţioneze.
>, componentă a unui mecanism de control al poluării în S.U.A., introdus în 1990 printr-un amendament la Legea privind puritatea aerului, ce înlocuieşte sistemul bazat pe
(D.S.T.), instrument monetar internaţional care serveşte în principal ca unitate monetară de cont şi de rezervă. Sunt create de Fondul Monetar Internaţional din anul 1970 şi folosite pentru
>, venitul sau remuneraţia plătită sau primită pentru serviciul unui capital în condiţiile în care aceasta nu este capitalizată. În practică, d.s. este mai rar folosită, dar
>, venitul sau remuneraţia plătită sau primită pentru serviciul unui capital în condiţiile în care aceasta nu este capitalizată. În practică, d.s. este mai rar folosită, dar
venitul sau remuneraţia plătită sau primită pentru serviciul unui capital în condiţiile capitalizării sale. Aceasta presupune transfor- marea dobânzii primite în capital, ajungându-se astfel să se calculeze dobândă la
>, remunerarea efectivă a unui capital în expresie monetară la preţul pieţei. D.n. foarte dinamică, instabilă, oscilantă sau volatilă. Mărimea sa este determinată de: a) mărimea capitalului cu care este
spe- cializarea economiilor naţionale ale diferitelor ţări în conformitate cu principiul avantajului comparativ. D.m. a m. reflectă relaţiile care se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltării producţiei şi comerţului mondial,
proces istoric de diferenţiere, desprindere şi separare a diferitelor genuri de activităţi şi fixarea acestora ca domenii distincte, de sine-stătătoare prin funcţiile şi rolul îndeplinit, devenind activităţi specializate.
(v. DISTRIBUŢIE A VENITURILOR) Distribuţie microeconomică a veniturilor (v. DISTRIBUŢIE A VENITURILOR) DIVERSIFICARE, (1) proces de lărgire a gamei de bunuri oferite de către o firmă şi (sau) de
>, premisă a combinării factorilor de producţie care reflectă posibilitatea unui factor de producţie de a se împărţi în unităţi simple, în subunităţi omogene fără a fi afectată calitatea
operaţiune prin care se determină valoarea actuală a unui venit viitor, luându-se în consideraţie raportul dintre cererea şi oferta de bunuri şi de active financiare, evoluţia costurilor,
acele instru- mente monetare care formează (prin care se constituie) masa monetară în sens restrâns (banii propriu-zişi). D.m. constau din: moneda divizionară; biletele băncii de emisiune; depozitele la vedere
