(în Sistemul Con- turilor Naţionale), unităţi economice instituţionalizate (asociaţii fără scop lucrativ, fundaţii, servicii de caritate etc.), care au ca funcţie principală prestarea de servicii nonmarfare pentru
(în Sistemul Contu- rilor Naţionale), acele unităţi economice instituţio- nalizate, a căror funcţie principală constă în redis- tribuirea venitului şi a avuţiei pe baza serviciilor nonmarfare prestate populaţiei,
unităţi constând din toate organele şi organismele publice care produc şi oferă o mare gamă de servicii nonmarfare pentru colectivitate. Aceste servicii se grupează în două categorii principale: individuali- zabile, care pot fi
unităţi care cuprind acele organe şi organisme a căror competenţă publică se extinde pe o parte a teritoriului unei ţări. În cazul României, aceasta se manifestă în judeţe, municipii, oraşe,
acceptarea, aprobarea de către forul conducător al unei burse, ca o anumită valoare mobiliară să fie înscrisă la cota acelei burse şi, astfel, să poată fi negociată. Se face pe
termen de origine latină consacrat pentru a desemna baza de raportare, de calculare a unei taxe sau unui comision. De pildă, o anume taxă se calculează prin
persoană care doreşte să-şi plaseze disponibilităţile băneşti, pe cât posibil, în afaceri cât mai sigure. Se manifestă o vădită preferinţă pentru plasamentele care prezintă cel mai mic risc, al
persoană care execută operaţiuni bursiere, pe cont propriu, dar în numele clienţilor săi. Pentru tranzacţiile efectuate primeşte de la clienţi un comision. A. de s. oferă sfaturi, recomandări marilor investitori. În
persoană sau grup de persoane îndeplinind funcţii bine determinate în viaţa economică. A.e. sunt entităţi de natură socială recunoscute şi, eventual, oficializate ca atare, prin care anumiţi subiecţi – indivizi
obiecte şi/sau creanţe ce pot fi utilizate o perioadă de timp îndelungată de către agenţii economici. A.i. îşi transferă valoarea în mod treptat, în mai multe cicluri de producţie. A.i. pot fi împărţite
semne, instrumente, valori monetare, care exprimă lichiditatea însăşi sau pot fi rapid convertite în bani, deci au un înalt grad de lichiditate (bonuri de tezaur, cecuri).
resursele tangibile ale unităţilor economice, care au substanţă materială precum clădiri, pământ, materii prime, produse finite, semifabricate şi altele (v. Active).
raţionament economic prin care se determină preţuirea (evaluarea) prezentă a unui venit, bun, activ, utilitate viitoare. În cadrul acestui raţionament se ţine seama de factorul timp şi de condiţiile
totalitate a operaţiilor şi normelor financiare pe baza cărora se efectuează diferite calcule financiare, folosindu-se teoria probabilităţilor şi a statisticii matematice, mai ales în domeniul asigurărilor. A. este o metodă ştiinţifică prin
persoană fizică sau juridică proprietară a uneia sau mai multor acţiuni emise de o societate comercială anonimă sau în comandită. În calitate de proprietar asociat la o societate pe acţiuni,
acea persoană fizică şi/ sau juridică care deţine majoritatea acţiunilor unei societăţi, respectiv, acea persoană care deţine pachetul acţiunilor de control, pe baza cărora poate să-şi apere interesele proprii
formă de manifestare a hazardului moral într-o relaţie contractuală incompletă. Informaţia relevantă din punct de vedere contractual se obţine prin observarea acţiunilor şi a rezultatelor, cele din urmă fiind
titluri pentru care deţinătorii lor primesc nu numai dividendul curent, ci şi alte avantaje la care ceilalţi acţionari nu au dreptul.
titluri de valoare care primesc o apreciere foarte bună din partea instituţiilor autorizate, apreciere bazată pe o calitate deosebită a indicatorilor economici (contabili şi financiari) ai societăţii emitente.
“EQUITIES”, titluri de valoare la purtător sau nominative, care pot avea formă materială (fiecare acţiune având o formă standard şi fiind greu de falsificat) sau dematerializate, sub formă de înscrisuri pe suporţi
(în Sistemul Con- turilor Naţionale), unităţi economice instituţionalizate (asociaţii fără scop lucrativ, fundaţii, servicii de caritate etc.), care au ca funcţie principală prestarea de servicii nonmarfare pentru
(în Sistemul Contu- rilor Naţionale), acele unităţi economice instituţio- nalizate, a căror funcţie principală constă în redis- tribuirea venitului şi a avuţiei pe baza serviciilor nonmarfare prestate populaţiei,
unităţi constând din toate organele şi organismele publice care produc şi oferă o mare gamă de servicii nonmarfare pentru colectivitate. Aceste servicii se grupează în două categorii principale: individuali- zabile, care pot fi
unităţi care cuprind acele organe şi organisme a căror competenţă publică se extinde pe o parte a teritoriului unei ţări. În cazul României, aceasta se manifestă în judeţe, municipii, oraşe,
acceptarea, aprobarea de către forul conducător al unei burse, ca o anumită valoare mobiliară să fie înscrisă la cota acelei burse şi, astfel, să poată fi negociată. Se face pe
termen de origine latină consacrat pentru a desemna baza de raportare, de calculare a unei taxe sau unui comision. De pildă, o anume taxă se calculează prin
persoană care doreşte să-şi plaseze disponibilităţile băneşti, pe cât posibil, în afaceri cât mai sigure. Se manifestă o vădită preferinţă pentru plasamentele care prezintă cel mai mic risc, al
persoană care execută operaţiuni bursiere, pe cont propriu, dar în numele clienţilor săi. Pentru tranzacţiile efectuate primeşte de la clienţi un comision. A. de s. oferă sfaturi, recomandări marilor investitori. În
persoană sau grup de persoane îndeplinind funcţii bine determinate în viaţa economică. A.e. sunt entităţi de natură socială recunoscute şi, eventual, oficializate ca atare, prin care anumiţi subiecţi – indivizi
obiecte şi/sau creanţe ce pot fi utilizate o perioadă de timp îndelungată de către agenţii economici. A.i. îşi transferă valoarea în mod treptat, în mai multe cicluri de producţie. A.i. pot fi împărţite
semne, instrumente, valori monetare, care exprimă lichiditatea însăşi sau pot fi rapid convertite în bani, deci au un înalt grad de lichiditate (bonuri de tezaur, cecuri).
resursele tangibile ale unităţilor economice, care au substanţă materială precum clădiri, pământ, materii prime, produse finite, semifabricate şi altele (v. Active).
raţionament economic prin care se determină preţuirea (evaluarea) prezentă a unui venit, bun, activ, utilitate viitoare. În cadrul acestui raţionament se ţine seama de factorul timp şi de condiţiile
totalitate a operaţiilor şi normelor financiare pe baza cărora se efectuează diferite calcule financiare, folosindu-se teoria probabilităţilor şi a statisticii matematice, mai ales în domeniul asigurărilor. A. este o metodă ştiinţifică prin
persoană fizică sau juridică proprietară a uneia sau mai multor acţiuni emise de o societate comercială anonimă sau în comandită. În calitate de proprietar asociat la o societate pe acţiuni,
acea persoană fizică şi/ sau juridică care deţine majoritatea acţiunilor unei societăţi, respectiv, acea persoană care deţine pachetul acţiunilor de control, pe baza cărora poate să-şi apere interesele proprii
formă de manifestare a hazardului moral într-o relaţie contractuală incompletă. Informaţia relevantă din punct de vedere contractual se obţine prin observarea acţiunilor şi a rezultatelor, cele din urmă fiind
titluri pentru care deţinătorii lor primesc nu numai dividendul curent, ci şi alte avantaje la care ceilalţi acţionari nu au dreptul.
titluri de valoare care primesc o apreciere foarte bună din partea instituţiilor autorizate, apreciere bazată pe o calitate deosebită a indicatorilor economici (contabili şi financiari) ai societăţii emitente.
“EQUITIES”, titluri de valoare la purtător sau nominative, care pot avea formă materială (fiecare acţiune având o formă standard şi fiind greu de falsificat) sau dematerializate, sub formă de înscrisuri pe suporţi
