înţe- legere între două sau mai multe state – subiecte de drept internaţional privitoare la schimburile comerciale dintre unităţi economice din ţări diferite, la cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică dintre
tratatul prin intermediul căruia Fondul Monetar Internaţional îşi procură şi alte fonduri, în afara celor proprii, pentru activităţile sale. Primul a.g. de î. a fost încheiat, în 1962, între
înţelegere între guverne sau între uniuni de producători/consumatori, având drept obiectiv general prevenirea fluctuaţiilor exagerate pe pieţele produselor ce fac obiectul acordului, precum şi sta- bilizarea
termen care carac- terizează relaţiile dintre unităţile economice într-o economie de schimb, relevând independenţa decizională a acestora. A.e. presupune că unităţile economice au dreptul de decizie în ceea ce priveşte
(agenţii de reglementare), reprezintă instituţii autonome de la care emană norme, reguli, standarde etc., cu putere de lege secundară, prin care se asigură condiţii egale agenţilor economici de
principiu, teorie, prin care se fundamentează rolul comerţului exterior în dezvoltarea economică a ţărilor participante la schimburi. A.c.a. presupune că specia- lizarea internaţională a unei ţări are ca efect obţinerea acelor bunuri reţinute
teorie contempo- rană cu privire la eficienţa schimburilor externe, conform căreia eficienţa comerţului exterior depinde mai ales de capacitatea ţărilor, a unităţilor economice din diferitele ţări de a
ielile şi costurile oportunităţii Anglia Portugalia Bunurile Cheltuieli Costurile oportunităţii Cheltuieli Costurile oportunităţii Vin (1 galon) 120 120/100 (6/5) 80 80/90 (8/9) Pânză (1 yard) 100 100/120 (5/6) 90 90/80 (9/8) că o parte
stocul de bunuri în posesiunea agenţilor economici (gospodării, firme, administraţii publice şi private etc.) la un moment dat. A. este deci o mărime de stoc care poate
totalitatea bunurilor existente la un moment dat într-o anumită ţară, indiferent de forma de proprietate în care se află. Volumul total al a. unei ţări nu rezultă însă din însumarea posesiunilor
fun- damentul unei teorii a cererii, care se bazează numai pe fenomene observabile şi măsurabile. În cadrul acestei teorii, accentul cade pe comportamentul con- sumatorului, nu pe
AXIOMELE PREFERINŢELOR CONSUMA- TORULUI (în teoria subiectivă a consumatorului individual), ipoteze ale analizei comportamentului consumatorului şi ale testării caracterului raţional al acestui comportament. A.p.c. sunt: comparaţia, tran- zitivitatea, cantitatea (insaturaţie),
(v. ANTICIPĂRI DE PREŢ) ANTICIPĂRI RAŢIONALE, (1) tendinţa parti- cipanţilor la schimb de a prevedea şi de a anticipa acţiunile vizând modificarea rezultatelor pieţei. (2) Ipoteză după care agenţii
(v. DUMPING) ANTREPRENOR, (1) persoană fizică sau juridică care se obligă, pe baza unor clauze şi condiţii contractuale, să execute diferite lucrări (industriale, de construcţii etc.) în beneficiul altei
sumă de bani plătită anual, o anumită perioadă de timp, de către un debitor în vederea rambursării unui împrumut. Cuprinde suma de bani ce trebuie restituită în anul respectiv
totalitate a factorilor tehnici de producţie, inclusiv elementele materiale ale activităţii de cercetare ştiinţifică, privite în unitatea şi interdependenţa lor. Structura a. de p. este diferită de la ramură la ramură,
termen ce exprimă esenţa complexă a relaţiilor dintre oameni în legătură cu bunurile, îndeosebi în legătură cu bunurile – mijloace de producţie. Ca element definitoriu al proprietăţii în
(1) operaţiune pe anumite pieţe de cumpărare a unui bun la un preţ redus şi vânzarea simultană a acestuia pentru un preţ mai mare, realizându-se astfel un câştig. Efectul
înţelegere contractuală prin care proprietarul funciar – arendator – cedează pe o durată determinată dreptul de folosinţă a unei suprafeţe de teren unei alte persoane – arendaş – în schimbul unei
sumă de bani pe care arendaşul o plăteşte proprietarului funciar, ca preţ pentru obţinerea temporară a dreptului de a folosi pământul (în agricultură) respectiv, pe care acesta o
înţe- legere între două sau mai multe state – subiecte de drept internaţional privitoare la schimburile comerciale dintre unităţi economice din ţări diferite, la cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică dintre
tratatul prin intermediul căruia Fondul Monetar Internaţional îşi procură şi alte fonduri, în afara celor proprii, pentru activităţile sale. Primul a.g. de î. a fost încheiat, în 1962, între
înţelegere între guverne sau între uniuni de producători/consumatori, având drept obiectiv general prevenirea fluctuaţiilor exagerate pe pieţele produselor ce fac obiectul acordului, precum şi sta- bilizarea
termen care carac- terizează relaţiile dintre unităţile economice într-o economie de schimb, relevând independenţa decizională a acestora. A.e. presupune că unităţile economice au dreptul de decizie în ceea ce priveşte
(agenţii de reglementare), reprezintă instituţii autonome de la care emană norme, reguli, standarde etc., cu putere de lege secundară, prin care se asigură condiţii egale agenţilor economici de
principiu, teorie, prin care se fundamentează rolul comerţului exterior în dezvoltarea economică a ţărilor participante la schimburi. A.c.a. presupune că specia- lizarea internaţională a unei ţări are ca efect obţinerea acelor bunuri reţinute
teorie contempo- rană cu privire la eficienţa schimburilor externe, conform căreia eficienţa comerţului exterior depinde mai ales de capacitatea ţărilor, a unităţilor economice din diferitele ţări de a
ielile şi costurile oportunităţii Anglia Portugalia Bunurile Cheltuieli Costurile oportunităţii Cheltuieli Costurile oportunităţii Vin (1 galon) 120 120/100 (6/5) 80 80/90 (8/9) Pânză (1 yard) 100 100/120 (5/6) 90 90/80 (9/8) că o parte
stocul de bunuri în posesiunea agenţilor economici (gospodării, firme, administraţii publice şi private etc.) la un moment dat. A. este deci o mărime de stoc care poate
totalitatea bunurilor existente la un moment dat într-o anumită ţară, indiferent de forma de proprietate în care se află. Volumul total al a. unei ţări nu rezultă însă din însumarea posesiunilor
fun- damentul unei teorii a cererii, care se bazează numai pe fenomene observabile şi măsurabile. În cadrul acestei teorii, accentul cade pe comportamentul con- sumatorului, nu pe
AXIOMELE PREFERINŢELOR CONSUMA- TORULUI (în teoria subiectivă a consumatorului individual), ipoteze ale analizei comportamentului consumatorului şi ale testării caracterului raţional al acestui comportament. A.p.c. sunt: comparaţia, tran- zitivitatea, cantitatea (insaturaţie),
(v. ANTICIPĂRI DE PREŢ) ANTICIPĂRI RAŢIONALE, (1) tendinţa parti- cipanţilor la schimb de a prevedea şi de a anticipa acţiunile vizând modificarea rezultatelor pieţei. (2) Ipoteză după care agenţii
(v. DUMPING) ANTREPRENOR, (1) persoană fizică sau juridică care se obligă, pe baza unor clauze şi condiţii contractuale, să execute diferite lucrări (industriale, de construcţii etc.) în beneficiul altei
sumă de bani plătită anual, o anumită perioadă de timp, de către un debitor în vederea rambursării unui împrumut. Cuprinde suma de bani ce trebuie restituită în anul respectiv
totalitate a factorilor tehnici de producţie, inclusiv elementele materiale ale activităţii de cercetare ştiinţifică, privite în unitatea şi interdependenţa lor. Structura a. de p. este diferită de la ramură la ramură,
termen ce exprimă esenţa complexă a relaţiilor dintre oameni în legătură cu bunurile, îndeosebi în legătură cu bunurile – mijloace de producţie. Ca element definitoriu al proprietăţii în
(1) operaţiune pe anumite pieţe de cumpărare a unui bun la un preţ redus şi vânzarea simultană a acestuia pentru un preţ mai mare, realizându-se astfel un câştig. Efectul
înţelegere contractuală prin care proprietarul funciar – arendator – cedează pe o durată determinată dreptul de folosinţă a unei suprafeţe de teren unei alte persoane – arendaş – în schimbul unei
sumă de bani pe care arendaşul o plăteşte proprietarului funciar, ca preţ pentru obţinerea temporară a dreptului de a folosi pământul (în agricultură) respectiv, pe care acesta o
